Articol

Timp de o jumătate de veac, la Reşiţa s-au confecţionat maurere. Un maurer era un cuţit făcut artizanal în fabrică, alcătuit din parte fieroasă şi parte lemnoasă. Lemnoasă e un fel de a spune, fiindcă, în cele mai multe cazuri, mânerul era confecţionat dintr-un material sintetic brun-roşiatic, care imita lemnul, dar era un material mult mai rezistent. Cuţitul avea lama din fier inoxidabil (incorodal). Era incorodal forjat de cei mai buni forjori. La vârf, în partea opusă tăişului, avea decupată o bucată ca o semilună, lama fiind tăioasă şi pe partea din spate, putând fi folosită la despicat carnea, dar, foarte utilă şi pentru deschis conserve. Tot pe partea opusă tăişului, avea o porţiune cu zimţi ca de fierăstrău. Cu aceasta se puteau tăia crengi. Între lamă şi mâner era fixată o apărătoare metalică, curbată în formă de S alungit. Practic, era un cuţit de vânătoare.

Nu era meseriaş adevărat în fabricile reşiţene cel care nu făcuse vreodată un maurer. Maurerul era cadou pentru şefii ierarhici, pentru nevastă, pentru iubită, pentru secretarul de partid, şpagă pentru responsabilul cu distribuirea apartamentelor de stat, şpagă pentru medici, pentru gestionarul de la magazie, pentru vânzătorul de la sutiene şi ciorapi de mătase, pentru măcelar. În mare parte, industria de fabricaţie a maurerelor era subterană, toţi ştiau de ea, dar circuitul maurerelor în societate era secret. Însă, exista şi o parte, nu neapărat oficială, dar la vedere. Când venea o comisie de la Bucureşti, de la Minister sau de la Partid, unul din cei mai buni confecţioneri de maurere primea dispoziţie, fie de la conducerea uzinei, fie de la secretarul de partid, să facă un maurer-cadou. Acesta, de regulă, avea şi o teacă specială, din piele, făcută la curelărie, şi o casetă sculptată. La fel, când pleca vreun delegat sau vreo comisie din fabrică, la Bucureşti, cu vreo cerere, solicitare, sesizare, tot cu câteva maurere pleca. Aşadar, ca să dea o operă completă, lucrau la maurer, cel puţin patru meseriaşi, forjorul, lăcătuşul, curelarul şi tâmplarul.

Deci, maurerul era, la Reşiţa, subiect de examen pentru trecerea la categoria „meseriaş”, era cadou, şpagă, amintire, obiect de utilitate practică, operă de artă. Un obiect cu funcţie socială complexă. Dar, de ce îi spunea maurer? Mulţi făceau maurere de calitate, dar nu ştiau de ce se numeşte maurer. poate, pentru că nu îi interesa istoria. Poate, pentru că şi istoria maurerului era, cumva, secretă!

Poate că puţini ştiu, istoria maurerului se leagă strict de omul politic comunist Ion Gheorghe Maurer!

Iată cum a fost. Prin 1970, Ion Gheoghe Maurer, care, atunci era pim-ministru, făcea o vizită la Reşiţa. Vizita sa era în legătură cu o proiectată modernizare a uzinelor reşiţene. Acea vizită urma să schimbe, radical, în bine, viitorul industriei reşiţene. Desigur, a fost primit cu atenţie, covor roşu, urale, aplauze, şi... un cuţit special, vânătoresc, cu vârful decupat şi cu zimţi de fierăstrău pe partea din spate a tăişului. Cadoul i-a făcut o mare plăcere omului politic, care a fost asigurat că la Reşiţa sunt meseriaşi, care, dacă li se cere, pot să confecţioneze, din ciocan şi din pilă, un tanc sau o rachetă! Astfel, cuţitul a ajuns în posesia primului ministru Ion Gheorghe Maurer şi a plecat la Bucureşti, aşa cum, ulterior, au plecat la Bucureşti alte mii de astfel de cuţite, la conducerea de partid şi de stat, prin ministere. E plin Bucureştiul de maurere! De atunci, cuţitul vânătoresc, special, s-a numit „maurer”.

Despre proiectata modernizare a industriei reşiţene, care s-a discutat atunci, şi care n-a mai avut loc, cu altă ocazie. De fapt, am avut o discuţie despre acest subiect, zilele trecute, cu inginerul şi scriitorul Romulus Ioan. Romulus a scris o carte cu titlul „Istoria fierului”, pe care urmează să o publice. În carte, pe bază de documente (zice autorul), se referă şi la momentul '70, în care industria din Reşiţa trebuia să primească o altă faţă. Eu ştiu doar povestea. Sunt curios să citesc şi varianta oficială, bazată pe documente.

PS - Am primit mai multe reacţii la acest articol, cu unele completări, negaţii, afirmaţii. Într-unul din mesaje, un cititor scrie că, din câte a auzit, de fapt, Ion Gheorghe Maurer a venit la Reşiţa cu un astfel de cuţit şi a pus întrebarea dacă meseriaşii reşiţeni sunt în stare să facă unul identic. Un alt cititor a completat că acel cuţit era marca Puma, iar primul exemplar realizat după acel model a fost făcut la secţia Sculărie din UCM Reşiţa, de către maistrul Perian.