Articol

Reputatul comentator sportiv Mircea M. Ionescu este directorul Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu. Este dramaturg, a fost taximetrist în New York, imediat după ce Duckadam a apărat patru penalty-uri în finala de la Sevilla. A abandonat, atunci, lagărul comunist pentru libertate. Şi a plecat în America. A lucrat ca taximetrist şi şi-a făcut un ziar, pentru libertate. A revenit în ţară, pentru libertate.

În urmă cu opt ani. Mircea M. Ionescu a fost diagnosticat cu cancer şi acum vreo cinci ani se zvonise că ar fi murit. Între timp, a fost producător, la Giurgiu, a zeci, poate sute, de piese româneşti, a scris scenarii şi a participat la concursuri. Acum cinci ani a fost la Reşiţa, la sărbătoarea a 60 de ani de teatru reşiţean. Se lupta cu boala şi colegii şuşoteau că e gata. A făcut operaţii grele, tratamente chinuitoare, se vedea că e slăbit şi n-o mai duce. Aşa spuneau colegii, luându-şi răms bun.

Astăzi m-am întâlnit cu Mircea M. Ionescu în zona centrală a Reşiţei. Mi-a zis că, după părerea sa, oraşul s-a schimbat mult, e chiar interesant. Dar, prima întrebare pe care mi-a adresat-o, când a văzut Funicularul, a fost: „A, uite-l! Ce-aţi mai făcut cu funicularul? Funcţionează? Că era vorba...”

Da, era vorba, i-am explicat că vorba a rămas, dar, deocamdată la funicular nu s-a făcut nimic. Asta este!

Mircea M. Ionescu s-a oprit, astăzi, preţ de câteva ore în Reşiţa, înainte de a pleca la Vârşeţ, unde, mâine, are premiera piesei sale „Animalul, acest om ciudat”, pusă în scenă de regizorul Iulian Ursulescu din Novi Sad. Când va reveni de la Vârşeţ, va mai face nişte injecţii împotriva cancerului, va mai scrie o piesă-două. Pentru libertate!