Articol

Cât de naivi pot fi unii oamenii de ajung să creadă în minuni ce apar din senin, din nimic și peste noapte? Cât de neumblați prin lume sunt unii de se lasă înșelați, furați și prostiți de tot felul de șarlatani? Întrebări pe care le auzim adesea și pe care le punem  doar pe seama ignoranței noastre.

Deși nu mai trăim în perioada interbelică, contemporani cu Petrache Lupu, noi continuăm să fim convinși că este suficient să atingem racla cu moaștele a nu știu cui sfânt, că ologul se ridică și merge pe picioarele lui, că fata urâtă și rea își găsește iubitul în secunda următoare, că elevul care patru ani a stat cu burta la soare va lua fluierând examenul de bacalaureat, că rugăciunile lui Becali și banii pe care îi bagă în biserici o vor face pe Steaua campiona Europei. Una este credința, și alta-i naivitatea. Cei care poartă cuvântul Domnului în biserică sunt în mare parte vinovați de acest spectacol din preajma marilor sărbători creștine, cu credincioși călcându-se în picioare, cu sobor de preoți încurajând dezordinea, cu forțe de ordine chemate să nu-i lase pe oameni să se bată sau să se omoare între ei. Oare, aceasta este credința adevărată? Sau, e credința falsă pe care unii o scot pe tarabă ca pe orice altă marfă aducătoare de profit?

Mai există o categorie importantă de naivi care sunt convinși că se pot îmbogăți fără muncă, doar stând la umbra nucului bătrân și tăind frunze la câini. Primul pas a fost făcut la începutul anilor ’90, prin înființarea celebrelor și minunatelor jocuri de tip Caritas. Stoica de la Cluj a atins apogeul mega înșelătortiei naționale. Milioane de români începuseră să viseze cu ochii deschiși la ziua în care aveau să ajungă milionari în lei transformați în mărci sau dolari. Nimeni nu se întreba cum se făceau banii fără ca cineva să ridice un pai de jos. Nici nu cred că interesa pe cineva acest lucru. Faptul că Mihai Tatulici îi făcea neîntrerupt reclamă lui Stoica la televiziune era suficient pentru ei. Ce nevoie mai aveau de loc de muncă sau de pământ arat și însămânțat, cât timp depuneai un leu și primeai șapte, după trei luni?

Și când credeam că oamenii s-au învățat minte, în special cei în vârstă, despre care se spune că sunt mai înțelepți, iată că un altfel de șarlatanie a apărut pe firmament. Naivii au pus din nou „botu’“, decartând sume mari de bani în buzunarele celor care se dau ba avocați, ba polițiști, ba  reprezentanți ai unor companii și instituții de interes public. Sunt sunați și anunțați că rudele au omorât oameni în accidente de circulație și, ca să scape, sunt sfătuiți să depună repede bani într-un cont bancar. Cât de tâmpit poți să fi să nu verifici ce ți s-a spus? Alții sunt înștiințați despre faptul că au câștigat premii mari care pot fi ridicate doar dacă plătesc un impozit. Și într-un caz, și într-altul, oamenii aleargă să depună banii în contul indicat de escroc.

Știți de ce o fac fără să se gândească la consecințe? De la atât privit la serialele turcești și de la faptul că naivitatea a devenit sport național la români.