Zilele trecute citeam o mărturisire făcută de un profesor universitar potrivit căreia, am avea o ţară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu ştiu că America este continent sau ţară. Referire directă la studenţii pentru care facultatea este o pierdere de timp pe banii părinţilor şi nervii profesorilor. Iar îndemnul acestui dascăl este pe cât de dur, pe atât de neaşteptat: „Universitatea e un loc pentru învăţat şi nu aveti nici un drept să-l împuţiţi cu lenevia voastra”.
Astfel de remarcii au mai fost făcute. Şi nu doar după 1990, perioadă considerată nefastă pentru învăţământul românesc şi pentru generaţia privită ca pe una aproape pierdută. De pildă, cam tot la fel se vorbea şi despre generaţia anilor ’70, care refuza să copieze modelul celor care începuseră să construiască socialismul la oraşe şi sate. A fost o generaţie oarecum rebelă, care înlocuia tangoul şi valsul cu hard rock-ul şi heavy metal, pantalonul de tergal şi cravata cu „elastic” cu blugii şi tricourile imprimate cu reclame cauciucate la ţigări americane, în condiţiile în care ideologia partidului viza crearea omului de tip nou, constructor al societăţii socialiste multilateral dezvoltate, dedicat valorilor democraţiei de la vremea respectivă. În ciuda temerilor legate de evoluţia acelei generaţii, lucrurile nu au stat deloc cum le prorociseră unii sau alţii. Dimpotrivă.
Acum, generaţia anilor ’70, cea rebelă, cum ar veni, constată îndurerată, cu stupoare, neputincioasă sau cum doriţi dumneavoastră că actuala generaţie, post-decembristă este incultă, leneşă, parvenită şi arogantă. Că nu îşi găseşte un rost în viaţă, nu este capabilă să-şi întemeieze o familie şi să-şi facă un rost în societate. Altfel spus, este total nepregătită şi nepotrivită să conducă România. În replică, cei arătaţi cu degetul şi înfieraţi cu atâta mânie se întreabă la ce le-a folosit unora toate aceste amănunte despre America, dacă o viaţă întreagă nu au făcut un pas în afara graniţelor?
Din punct de vedere al constatărilor, nimic nou sub soare. Probabil că peste ani, generaţia de astăzi, cea care nu ştie dacă America e continent sau ţară, dar care îşi petrece vacanţele acolo, va spune acelaşi lucru despre generaţia de mâine, văicărindu-se pe ce mâini a ajuns ţara! Şi tot aşa din generaţie în generaţie până când se va găsi cineva mulţumit şi încrezător în viitorul unei Românii mai mereu pesimistă şi care le pune pe toate la inimă.
RSS Feed