Articol

Zilele Diasporei la Reşiţa, organizate în parteneriat cu Radio România Reşiţa, s-au încheiat, aseară, cu aplauze, mici şi bere, şi, sperăm, cu senzaţia aceea nedefinită a ierbii din parcuri şi păşuni, că iarăşi vine luni! Lunea, ziua mult blamată, în care nici iarba nu creşte, obosită după petrecerile în care a fost călcată de petrecăreţi şi de maşinile lor! Zic de ziua de Luni, fiindcă, oricât s-ar da cu vorba şi cu piatra în această zi de început de săptămână, e, totuşi, o zi de început, iar începuturile sunt fantastice! Fiindcă fără început, nu există nici finiş!

Cum era de aşteptat, spectacolele şi agitaţia din oraş au creat animozităţi şi discuţii contradictorii, care reînvie la Reşiţa cu prilejul fiecărui petreceri. Probabil că nu numai la Reşiţa, ci şi din altă parte, că cei care trăiesc în altă parte sunt şi ei oameni! Iar, raportat la petreceri, comentatorii sunt de două tipuri. Tipul 1, care se simte dator să să-l laude pe primar: Bravo, dom' Primar, eşti tare! Ţine-o tot aşa! Şi tipul 2, care simte nevoia irezistibilă să critice: A fost un căcat, circ pe pâine! De asta avem noi nevoie!? Însă, după părerea mea,, avem nevoie de ambele tipologii, probabil, în variantă moderată. Că, după ce au muncit, primarul şi ai lui, colaboratori sau parteneri, se simt şi ei mai bine dacă îi laudă cineva, decât dacă îi critică. O laudă bine ţintită şi argumentată, induce, uneori, mai multă energie pentu proiecte viitoare, decât banii europeni! Vorbesc despre muncă, pentru că unora le scapă aspectul cum că realizarea unor astfel de petreceri înseamnă multă muncă organizatorică şi artistică. Să nu mai vorbim despre micii comercianţi, alţii decât supermarketurile, pe care îi plângem atât că sunt sufocaţi de marii retailleri, micii comercianţi care, cu astfel de prilejuri au ocazii excepţionale de a prospera şi ei, cât de cât.

Şi criticii sunt necesari, fiindcă dacă sesizează nereguli reale, atrag atenţia asupra soluţiilor de îndreptare. Cei care sunt implicaţi în organizare trebuie să accepte şi laudele şi criticile. Să nu se supere şi să meargă mai departe! De ce spun, să meargă mai departe, pentru că dacă există public pentru astfel de evenimente, cum ar veni, dacă există cerere, înseamnă ce e un lucru bun!

Personal, spectacolele din centrul civic mi-au plăcut foarte mult. Am fost în două seri la concerte şi m-am bucurat de tinereţea şi atmosfera civilizată, pozitivă. M-am bucurat de bucuria melomanilor, a celor tineri şi vârstnici (căci am văzut şi unii sprijiniţi în baston), care astfel, au avut ocazia să vadă trupe renumite şi solişti celebri live, nu numai la televizor.

E adevărat că aceasta trebuie să fie numai o faţetă a Reşiţei. E adevărat că pot înţelege şi frustrarea şomerului, care nu se poate bucura de un astfel de concert, deşi gratuit, pentru că nu-şi permite o bere. Înţeleg şi frustrarea pensionarului, care a fost dat afară de la serviciu înainte de a împlini vârsta pensionării, plus că ,ai are probleme cu insomniile şi cu protstata. Numai de concerte nu are chef! Doar că problemele lor nu s-ar rezolva dacă s-ar anula sărbătorile. Sărbătorile care ne pică atât de bine, înainte de orice nou început! Aşa că, zic, după Zilele Diasporei, să ne trăiască şi ziua de Luni!