Articol

Aseară, într-o cafenea din Reşiţa, trei bărbaţi bea rom. Am mai spus-o, mi-am asumat această „obligaţie de serviciu”, să intru măcar la două zile într-un local public, fiindcă, de multe ori, în cârciumi şi cafenele, afli mai multe despre sufletul unei localităţi, decât de la o şedinţă de Consiliu local sau judeţean. Vorbeau foarte tare, încât îi putea auzi toată lumea din cafenea, chiar m-am temut că o să intervină barmanul, să-i liniştească şi n-o să-i mai aud. Căci spuneau lucruri interesante. Bărbaţii aveau în jur de 40 de ani, dar aveau un aer tineresc şi erau îmbrăcaţi cu haine de firmă, pantaloni de trening, adidaşi, geci de firmă. Unul dintre ei încerca să se erijeze drept lider de grup, vorbea cel mai tare, chiar a şi cântat o manea, pe care zicea că o învăţase în puşcărie. Dar, între ai era un tip bărbos, cu barbă îngrijită, gen „tăietorii de lemne”, care vorbea mai calm, mai apăsat, şi trăgea mereu concluziile. Iar concluziile sale erau, oarecum tacit, acceptate. Al treilea părea un tip familist, care s-a confesat de câteva ori, că, da, a greşit faţă de „ea”, faţă de copil, dar nu mai vrea să repete greşala.

Puşcăriaşul făcea planuri. Vine sfârşitul de săptămână, e sărbătoare, e Ziua Naţională, şi trebuie, musai, să plece undeva, toţi trei, să se distreze. Luăm un taxi şi mergem la Topleţ! Băi, eşti nebun, sunt nunţi la Topleţ, o să ne distrăm în draci! O să fie mişto!” Familistul, însă nu voia, el voia să-şi repare greşala faţă de „ea” şi faţă de copil. Atunci, puşcăriaşul a schimbat planul: „Mergem la Lugoj. Ştiu acolo un hotel cu piscină. E piscină acoperită. Facem baie şi bem! A?” „Da, e mai bine la Lugoj!”, a concluzionat bărbosul. Familistul, nu şi nu! Puşcăriaşul s-a enervat şi l-a ameninţat, cumva, că dacă află că familstul îl sapă, îl termină! A observat el că familistul, de-o vreme, e tot timpul contra! Pe urmă, a apelat la sentimente: „Băi, vă aduceţi aminte, acum o sută de ani, erau trei taxiuri în Reşiţa! Şi noi ne plimbam cu ele prin tot oraşul. Bine, tu (arătând spre familist), nu erai cu noi. Eram cu Andy. Şi luam toate trei taxiurile, într-unul ne aruncam şepcile, în altul gecile, şi în al treilea ne înghesuiam toţi trei şi ne plimbam, ca nebunii, prin tot oraşul. Taxiurile cu şepcile şi gecile veneau după noi! Nu mai era niciun taxi liber în oraş! (către bărbos) Mai ştii ce mişto era?!”, „Nu-mi amintesc”, a răspuns calm bărbosul. Puşcăriaşul a rămas descumpănit, apoi, a reluat: „Deci, mergem la Topleţ sau la Lugoj?” Bărbosul: „La Lugoj.” Familistul s-a ţinut ferm pe poziţie, că nu merge niciunde. De unde puşcăriaşul a punctat: „Eşti un prost!” Pe urmă a mai comandat un rând de rom.