Articol

Pedofilul din Bucureşti, care a scandalizat o ţară întreagă, este poliţist. E drept, nu unul de la Omoruri sau Crimă Organizată, şi nici cu grad mare şi funcţie în Brigada Rutieră a Capitalei. Mai neînsemnat din acest punct de vedere, dar cunoscut pentru apucăturile lui. Aşa cum unii dintre ei purtau porecle de Rambo, Roky şi Piedone, pe el colegii îl alintau cu apelativul de „violatorul” şi făceau mişto pe seama lui. Se pare că nu-l deranja acest lucru. A încercat să violeze şi alte minore, ba chiar o colegă de serviciu, dar până la urmă a scăpat nepedepsit, în timp ce poliţista a rămas cu buza umflată.

Dincolo de fapta, sau faptele în sine, pentru că, asa cum spuneam, se vorbeşte de alte şi alte grozăvii de acest gen, surprinde şi lentoarea Poliţiei angrenată în prinderea pedofilului. Imaginile surprinse de camerele video sunt clare ca bună ziua. E ca şi în armată cu celebra ţintă-vacă, la care, oricât ai fi fost de prost ori de neinstruit, o nimereai şi cu ochii închişi.Tipul aproape că nu-şi ascunde faţa, ba chiar lăsa impresia că lucra la vedere şi, cu toate acestea, l-au identificat după două zile de mediatzare intensă a cazului. Culmea ar fi fost ca, poliţistul să se fi autodenunţat, punând punct mascaradei, asta în condiţiile în care Poliţia a dat semne ca aştepta ca violatorul să fi plecat de bunăvoie din structurile sale, să fi fugit precum Haissan şi Mazăre ori să se fi sinucis cu pistoletul Carpaţi, ce-l avea în dotare.

Nu s-a întâmplat nici una, nici alta şi, ţinând seama de antecedente, dacă nu ar fi existat presiunea mediatică, nu ar fi fost exclus ca Poliţia să fi încheiat cazul, ca şi pe celălalte de până acum, cu AN. Adică, cu autori necunoscuţi, iar el să fi continuat să interpreteze rolul monstrului în haine de miliţian. Chestia asta ar fi fost de folos pentru imaginea Poliţiei, intrată în rahat până-n gât. O poliţie menită să ne apere de violatori şi pedofili şi nicidecum să-i ascundă sub pulpana sefilor.

Sigur, eu citez din ceea ce ar trebui să scrie în statutul şi legea poliţistului. Ceea ce îmi doresc de la o instuţie în care, iată, viaţa bate filmul. Unul chiar mai prost decât alea indiene cu Vandana şi Raj Kapoor.