Articol

Referendumul s-a încheiat, comentariile şi analizele, mai mult sau mai puţin pertinente, vor continua preţ de câteva zile. În timp ce unii au desfăcut aseară şampania şi au umplut Facebook-ul de mulţumiri adresate celor ce nu au mers la vot, alţii îşi fac mea culpa. Era să zic, seppuku, dar mi-am amintit că trăim, totuşi, în România, unde până şi o demisie de onoare este ceva spectaculos, de pus în ramă şi de povestit nepoţilor.

Când am spus „alţii”, mă refeream la acei politicieni ipocriţi care, în ziua votului, au îndemnat oamenii să vină la urne, deşi în cele două săptămâni de campanie au transmis, indirect, mesajul de non-combat. În ceasul al doisprezecelea, şi-au dat seama că nu aşa se procedează şi, ca să nu-şi pună electoratul în cap, mai cu seamă că de la anu vin alegerile în valuri, au transmis chemarea către popor, cu precizarea că, referendumul nu e al lui Dragnea şi nici al coaliţei PSD-ALDE. Simplu ca bună ziua, dar fără ca vreunul dintre aceşti politicieni ori partide politice să-şi fi asumat eşecul. Se aruncă pisica moartă de la unu la altul, iar noi picăm de proşti pentru că nu din buzunarele acestor hahalere s-au cheltuit patruzeci şi ceva de milioane de euro pentru organizarea plebiscitului. Cu banii ăştia s-ar fi construit multe în satele uitate de lume în care, întrebaţi fiind pentru ce votează, amărăştenii au răspuns că "aşa e bine maică, să te duci la vot. Că ne-o da şi nouă ceva bănuţi la pensie".

Nu o să pot înţelege vreodată cum într-o secţie de votare din Bucureşti nu a intrat nici ţipenie de om timp de două zile. Repet, nu vorbesc de celelate trei secţii din ţară unde s-a întâmplat la fel, ci de cea din Bucureşti, capitala României europene. Şi încă ceva: în acest moment, la câteva ore după terminarea votării, nu ştiu din ce motiv concret nu a trecut referendumul. În schimb, constat că electoratul din judeţele sărace nu a mai ieşit ca în alte dăţi la votare. De ce? Pentru că, unu, oamenii n-au înţeles nimic din întrebarea de pe buletinul de vot (ba unii nici măcar nu auziseră că se ţine referendumul) şi, doi, nimeni nu le-a promis ceva în schimbul votului. Un kil de zahăr, o sticlă cu ulei, o cutie cu macaroane. Pentru că aşa au fost obişnuiţi de-a lungul anilor, momiţi cu o bombonică, un pachet cu biscuiţi, cu orice. Cine spune că electoratul de la sate s-a deşteptat şi nu se mai lasă minţit şi umilit de politicieni, ori este naiv ori se înşeală amarnic. Ia să se fi organizat campanii ca pe vremuri, cu mici, pastramă, vin şi bere, lăutari şi artiste despuiate. Să fi văzut atunci prezenţă la vot. Dar aşa...