Articol

În anul 2004, an în care Traian Băsescu câştiga alegerile prezidenţiale în faţa liderului social-democrat, Adrian Năstase, acesta din urmă le mulţumea alegătorilor săi, proveniţi în special din zona rurală. Şi Adrian Năstase a mai lansat o sintagmă care „a făcut ceva carieră”, fiind preluată de presă şi difuzată în cele patru zări, vorbind despre „două Românii”. Năstase făcea referire la o Românie urbană, cosmopolită şi concurenţială, care imită formal capitalismul, în opoziţie cu România rurală, tradiţională, mai săracă, dar mai profundă şi mai autentică. Nu cred că Năstase a folosit exact aceste cuvinte, dar, cam acesta era înţelesul după cum l-am reţinut eu. Pe lângă aceasta dacă ne uităm pe harta votului la prezidenţialele di 2004, vedem că Traian Băsescu a fost votat de Ardeal, Banat, Dobrogea şi Bucureşti, în vreme ce Adrian Năstase şi-a extras voturile din Oltenia, Muntenia şi Moldova. Oricum am analiza tema celor două Românii ale lui Năstase, acestea erau separate pe verticală.

Adică, dacă am compara România cu o livadă, aceasta ar fi fost secţionată pe parcele sau chiar pe suprafeţe mici, în care există pomi înalţi, viguroşi, care au prins terenuri mai fertile şi ţin umbră unor pomi mai mici, piperniciţi, chinuiţi, dar, care, în continuare, au şansa lor de a creşte şi a rodi. Cu condiţia ca o mână de gospodar să mai tundă din coroanele prea mari, stufoase şi umbroase. Mai ales că nici pomii prea mari şi stufoşi nu mai dau rod bogat, doar îi împiedică pe ceilalţi să se dezvolte. Cam aceasta era metafora Năstase.

Cum stăm, însă, astăzi? Constatăm că România a fost secţionată pe orizontală, vorba lui Tudor Vladimirescu, de „tagma jefuitorilor”! Vorbind tot metaforic, livada numită România a fost secţionată pe la mijlocul trunchiurilor, sus rămânând castele instituţiilor de forţă şi administraţie, cu puzderie de generali fără armată, funcţionari de rag înalt, directori de instituţii şi firme bugetare falimentare, cu tineri pensionari cu pensii nesimţite şi reangajaţi în sistem, cu tot ce înseamnă puterile din stat şi partea superioară a administraţiei publice. Acolo, sus, „ei” se bucură de soare, aer, lumină şi roade. Dedesubt au rămas picioarele şi rădăcinile.

Cât de prost să fii, încât să nu-ţi dai seama că secţionând astfel livada, seva din pământ, sorbită de rădăcini, nu se va mai duce spre vârf şi toate coroanele şi încoronaţii zilei se vor usca. Pentru că fără legătură cu talpa ţării, oricât de proastă şi netrebnică ar considera-o unii, nu va mai înflori şi rodi nimic. Toată rămureala, superioară, fină şi selectă, se va prăbuşi de la sine. Se va prăbuşi mirându-se de ce nu mai sunt bani de pensii, nici bani care să le cumpere roadele din supermarketuri, nici bani pentru concedii în Mediterana sau Caraibe. Să nu mai vorbim de bani pentu sănătate, educaţie sau aramată.  Şi se întâmplă ce nu s-a mai văzut! Pomii tineri, vlăstarii cu potenţial de rod, au început să fugă din livadă! Aţi mai văzut aşa minune, pomi fugind din livadă?!  Breaking News - Se întâmplă acum! Mii de pomi tineri se dezrădăcinează şi o iau la goană peste câmp, dincolo de orizont.