Articol

Aterizăm la Kandahar după un zbor de numai cinci ore! Vremea cînd zburam 14 ore a trecut! Astăzi, US Air Force transportă militarii români cu giganticele C-17! Batalionul 280 Infanterie Protecţia Forţei, din Focşani, primeşte ultimii militari care vor deveni operaţionali 100% pînă la sfîrşitul acestei luni. Ce e mai dificil de suportat? Clima? Ameninţările de securitate, sau dorul de casă? În urmă cu 15 ani comunicaţiile erau anevoioase, sau lipseau cu desăvîrşire. Astăzi, telefoanele inteligente fac mai accesibile întîlnirile de la distanţă. Dar, mai grele... Un colţ de clădire, un telefon şi un plutonier-major echipat de luptă. "Alo, tata, mi-e dor de tine"... "Şi mie..." "Cînd te întorci"? "Repede"! "Cît de repede"? "Peste şese luni"! Istoria acestor dialoguri sfîşietoare se repetă de 15 ani! Şi, totuşi, ele fac parte din efortul militarilor români departe de casă. Efortul lor, al celor blamaţi în aceste săptămîni pentru "pensiile speciale"!

Ca urmare a evenimentelor din 11 septembrie 2001, România a decis să participe, alături de alte state ale lumii, la Coaliţia internaţională de combatere a terorismului, condusă de Statele Unite ale Americii. La 24 ianuarie 2002, conducerea Operaţiei „Enduring Freedom” (OEF), expresia armată a Coaliţiei în teatrul de operaţii din Afganistan, a solicitat oficial autorităţilor române să contribuie la această misiune. La numai cîteva zile de la această solicitare, militarii români au debarcat pe Aeroportul Internaţional din Kabul. Contribuţia efectivă (46 de militari) a constat, iniţial, într-un pluton de poliţie militară, o aeronavă C 130 B Hercules şi personal de stat major. Ei au participat la Operaţiunea NATO „Fingal”, care se desfăşura la acea dată sub egida ONU. După numai cîteva luni, Parlamentul României a hotărît, la 30 aprilie 2002, creşterea nivelului participării cu trupe la OEF, aprobînd dislocarea unui batalion de infanterie cu un efectiv de 405 militari.

2002, în urmă cu 15 ani. Aventura afgană a Batalionului 26 Infanterie "Neagoe Basarab", din Craiova, condus de maiorul Nicolae Ciucă, actualul general, şef al Statului Major General al Armatei, a început la 30 iunie 2002. Pînă la 22 august, s-a executat transportul aerian al efectivelor în teatrul de operaţii, la Kandahar şi Kabul, şi s-a realizat joncţiunea cu tehnica transportată anterior, între 30 iunie şi 14 iulie, pe ruta Doha-Kandahar. A fost o aventură epuizantă, soldată cu peripeţii. "Scorpionii roşii", nume dat de cineva în misiunea din Angola, acolo unde "adunau scorpionii cu lopata", nu aveau echipament adecvat condiţiilor de deşert, echipamentul de comunicaţii funcţiona greu, datorită reliefului, ca urmare a căldurii excesive agregatele aproape că nu funcţionau, mai ales cele electrice, computerele se înecau de praf şi, una peste alta, nici un oltean nu cunoştea dialectul pashtun din regiune. Cu timpul, batalionul nu numai că s-a integrat, dar a ajuns să strălucească precum un diamant în colbul deşertului.

Batalionul românesc era format din cinci companii: două de luptă, una de artilerie, una logistică şi una de stat major, adică, în total, 405 militari - 63 de ofiţeri, 9 maiştri militari, 114 subofiţeri, 154 de gradaţi şi 62 de soldaţi. Scorpionii au în dotare: 12 TAB 77, 15 TABCc, 5 TAB cu aruncătoare de 82 mm, 1 TAB Cc NBC, 1 TAB CcGe, 1 PMC, 4 autostaţii Phanter, 5 ARO, un complet de comunicaţii prin satelit şi... o tabără "boboc", îngrijită şi bine pusă la punct. Corturile aveau televizoare, frigidere, aer condiţionat şi alte aparate electrice. În această formulă, militarii români au asigurat securitatea aeroportului şi bazei, a operaţiunilor de descărcare, acţiuni de patrulare şi recunoaştere, misiuni pe care le efectuează şi în prezent. Misiunea Pelendava, desfăşurată în apropierea graniţei cu Pakistanul, a fost un real succes, recunoscut chiar de conducerea operaţiunilor, la Tampa, în SUA. Ora 8, Zulu. Primele misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan ale Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, unitatea căreia i-a revenit responsabilitatea începerii acestui anevoios drum către crearea unui mediu de securitate stabil în această ţară, s-au executat începînd cu 14 iulie 2002, împreună cu militarii americani.

În urmă cu 15 ani, România şi-a început participarea în Afganistan cu: 3 ofiţeri de legătură la USCENTCOM - Tampa, pentru ISAF: 2 ofiţeri de legătură la Comandamentul Ankara, 5 ofiţeri de legătură Cmd. ISAF, 4 ofiţeri de legătură la Cmd. Kabul, 28 de militari în Plutonul de Poliţie Militară la Kabul (Operaţiunea Fingal, sub mandat ONU), 20 de militari în echipa C-130, la Karachi, în Pakistan. Enduring Freedom: 4 ofiţeri de stat major CJTF - 180 Bgram, 20 de ofiţeri de legătură, 405 militari în BI Kandahar. Alături de ei, din ianuarie 2002, Radu Dobriţoiu, primul corespondent de război român în Afganistan. Ulterior, semnatarul acestor rînduri!

Începînd cu luna septembrie 2006, Batalionul de manevră care executa misiuni în cadrul “Enduring Freedom” a trecut în subordinea Regional Command South/ISAF şi a fost redislocat de la KANDAHAR la QALAT, iar datorită cerinţelor operaţionale, în perioada 2006-2008, efectivele acestuia au fost dublate. Misiunea Batalionului de Manevră au fost: executarea de acţiuni militare în cadrul Operaţiei ISAF pentru sprijinul forţelor de securitate afgane (ANSF), în cooperare cu Forţele Coaliţiei (OPERAŢIA ENDURING FREEDOM – OEF), în scopul de a asista Guvernul Republicii Islamice AFGANISTAN pentru extinderea influenţei, exercitarea autorităţii şi menţinerea acesteia. Reşiţeanul Nicolae Radu a fost martorul acestor operaţiuni!

Efectivele româneşti au fost suplimentate în anul 2010 cu aproximativ 600 de militari, prin introducerea încă unui batalion de manevră. Batalioanele de Manevră, cu un efectiv de aproximativ 610 militari fiecare, execută misiuni în cooperare cu Forţele NATO şi ANA/ANSF în scopul eliminării influenţei insurgenţilor şi menţinerii controlului operaţional şi a libertăţii de mişcare din zona de responsabilitate (provincia ZABUL), precum şi pentru sprijinirea autorităţilor afgane în consolidarea securităţii.

România participă, de asemenea, la efortul de mentorizare a Armatei Naţionale Afgane, începând din luna octombrie 2008, când a fost introdusă în teatrul de operaţii prima Echipa Operaţională de Consiliere şi Legătură (OMLT) de tip garnizoană, care a participat la îndrumarea, instruirea şi consilierea militarilor din cadrul unei brigăzi afgane. Ulterior, au fost dislocate încă trei echipe operaţionale de consiliere şi legătură, două tip batalion şi una de sprijin (CS), începând cu iunie 2009, aprilie şi septembrie 2010. Eforturile depuse de militarii români pentru instruirea militarilor afgani, au fost încununate de succes, iar prima unitate consiliată a fost declarată operaţională în august 2010.

Suplimentarea efectivelor româneşti din Afganistan a condus şi la creşterea nevoilor de sprijin logistic, cu impact asupra responsabilităţilor şi structurii Elementului Naţional de Sprijin, care a participat în teatrul de operaţii Afganistan începând cu ianuarie 2004, avînd ca misiuni: asigurarea sprijinului logistic prin aprovizionarea contingentelor naţionale cu materiale trimise din ţară sau prin contractarea acestora pe plan local şi stabilirea legăturilor cu celelalte structuri militare sau civile care acţionează în teatru, în vederea integrării în sistemul de sprijin multinaţional. Structura de sprijin naţional din teatrul de operaţii cuprinde un element naţional de comandă care are în subordine elementele dispuse pe aeroporturile din Kandahar şi Kabul.

În data de 30 martie 2006, Forţele Aeriene Române au preluat comanda Aeroportului Internaţional Kabul (KAIA), de la Forţele Aeriene Elene. În decursul a patru luni, detaşamentul românesc a îndeplinit misiuni de conducere a aeroportului, coordonare a operaţiilor aeriene zilnice, control al decolărilor, al aterizărilor şi monitorizare a traficului aerian din zonă, analiză şi prognoză a condiţiilor meteorologice, menţinerea aparaturii de comunicaţii în parametri funcţionali, precum şi de suport logistic al operaţiunilor de pe aeroport. Militarii români şi-au defăşurat activitatea într-un mediu multinaţional, avînd în subordine şi colaborînd cu militari din celelalte state NATO. Misiunea lor nu a fost deloc uşoară. Aceştia au coordonat peste 15.000 de mişcări de aeronave, privind transportul a peste 35.000 de persoane şi a mai mult de 15.000 metri cubi de mărfuri, într-un mediu geografic nefavorabil. Aeroportul Kabul se află într-o zonă înconjurată de munţi, ceea ce face decolarea şi aterizarea de pe/pe aerodrom foarte dificile. În plus, furtunile de nisip îngreunează activitatea, atît a piloţilor, cît şi a persoanelor responsabile de coordonarea şi supravegherea zborurilor. Nu în ultimul rînd, nu trebuie uitat niciodată că este o zonă de conflict, cu pericole multe şi neconvenţionale.

Îmi amintesc de o vizită în Kuweit, întorcîndu-ne din Iraq, împreună cu fostul secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, dr. George Cristian Maior, responsabilul de atunci cu politicile de integrare a armatei în structurile NATO. Domnia sa, un interlocutor fascinant (!), mi-a spus atunci, plimbîndu-ne, într-o seară, prin secţiunea de "electronice" a Bazarului din Kuweit City, că "succesul extraordinar şi profesionalismul exemplar al militarilor români în Afganistan au convins partenerul nostru strategic, Statele Unite ale Americii, că armata română, dacă va fi primită în NATO, va fi un furnizor important de securitate pentru colegii din Alianţă". George Maior prefigura atunci, în acea seară caldă de vară, pe malul Golfului, următorul pas al României, integrarea în Uniunea Europeană. "Dacă acest lucru se va întîmpla, îţi spun să ştii, Armata Română va avea un rol determinant: este prima instituţie reformată a ţării şi, în acest context, este un exemplu pentru celelalte instituţii ale statului, că se poate. Militarii români sînt cei mai buni ambasadori pro-integrare a României în Lumea Occidentală"!

Pentru prima dată după al Doilea Război Mondial, o mare unitate din Armata României a avut dislocate, în anul 2010, într-un teatru de operaţii, în acelaşi timp, două batalioane de manevră şi o componentă de comandă şi stat major de nivel brigadă, în cadrul Combined Team Zabul, pentru asigurarea securităţii regiunii Zabul. Numai pe parcursul anului 2011, militarii români au executat peste 6.000 de misiuni, acoperind o gamă largă de activităţi, de la misiuni specifice operaţiilor de contrainsurgenţă pînă la cele de escortă şi recunoaştere. Împreună cu echipele americane de reconstrucţie provincială şi cu cele formate din experţi agricoli, specialiştii militari români au participat la derularea proiectelor de dezvoltare, la construcţia de şcoli şi la organizarea şi securizarea unor acţiuni de amenajare a fermelor pentru localnici. La toate acestea se adaugă miile de kilometri străbătuţi cu tehnica şi echipamentele de luptă pentru protecţia convoaielor militare şi a căilor de comunicaţie strategice, care întregesc efortul considerabil depus de militarii noştri, menit să asigure, într-o manieră integrată, succesul operaţiunilor la care România s-a angajat ferm. Toate aceste realizări dovedesc profesionalismul şi camaraderia de care dau dovadă militarii români, cooperarea foarte bună cu aliaţii din cadrul ISAF şi cu militarii afgani.

Prin sacrificiu, performanţă şi profesionalism, dedicaţie şi determinare, Armata României se prezintă astăzi, la 15 ani de la prima participare în misiunea din Afganistan, ca o instituţie reformată şi solidă, interoperabilă şi compatibilă cu armatele statelor membre NATO şi UE, fiind un factor activ de securitate, un contributor major la îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale statului român. Armata României ESTE un ambasador veritabil al imaginii României în lume!