Articol

Jandarmeria Rurală din România împlinește astăzi 122 de ani de existență. Primă încercare de constituire a unei astfel de structuri are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, dar care nu s-a concretizat. Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunală, I.C.Brătianu sublinia că „Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţie rurală de până acum“, iar la art.82 din această lege adoptată la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specială. Lipsa resurselor băneşti au întârziat până în anul 1893 materializarea unei astfel de legi.

Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului şi organizării Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascăr Catargiu, care a elaborat şi prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Această lege a fost promulgată prin Decretul Regal nr.2919 din 30 august1893.

Primele structuri din Transilvania, Banat și părțile ungurești, care au precedat Jandarmeria, au fost Gărzile Naționale Române. Până la data de 7 noiembrie 1918, în comitatele Timiş şi Torontal, au fost constituite gărzi naţionale în aproximativ 40 de localităţi, printre acestea enumerîndu-se: Timişoara, Oraviţa, Lugoj, Mehadia, Caransebeş, Teregova, Armeniş, Domaşnea, Iablaniţa, Feneş, Moldova Nouă, Cornereva, Bocşa Montană, Bocşa Română, Ciclova, Rusca Montană, multe din acestea devenind mai târziu, reşedinţele secţiilor sau posturilor de jandarmi.

Misiunile declarate ale acestor gărzi erau: apărarea avutului şi a vieţii locuitorilor ; menţinerea ordinii şi liniştii publice, ameninţate de intervenţiile violente ale rămăşiţelor vechilor autorităţi sau ale „gărzilor de oţel” maghiare, înfiinţate de elementele reacţionare pentru a înăbuşi lupta naţională a românilor în vederea realizării unirii .

După 1 Decembrie 1918, Consiliul Dirigent , prezidat de Iuliu Maniu, a hotărât la 12 decembrie 1918 numirea fruntaşului unionist Ştefan Cicio Pop „şef al armatei şi siguranţei publice” şi l-au însărcinat cu reorganizarea în localităţile eliberate, a Jandarmeriei rurale şi desfiinţarea treptată a „gardelor naţionale“ .

În luna decembrie 1918, conform aprobării Consiliului Dirigent, pe teritoriul Banatului a luat fiinţă Regimentul 3 Jandarmi, cu reşedinţa provizorie la Deva , apoi la Arad. Formaţiunea menţionată trebuia să fie organizată pe 5 companii teritoriale la Arad, Timişoara, Lugoj, Anina şi Deva şi un detaşament de 300 de oameni în Valea Jiului. În luna martie 1919, Regimentul 3 devine Regimentul 9 Jandarmi Timişoara.

Revoluţia din decembrie 1989 a declanşat un amplu proces de remodelare a instituţiilor de bază ale statului, încadrat în planul mai larg al transformărilor societăţii în ansamblul său, pe coordonatele democraţiei, economiei de piaţă, afirmării depline a personalităţii umane.

Decembrie 1989 a găsit unitatea noastră subordonată Brigăzii 30 Securitate Timişoara/ Batalionului 24 Securitate Lugoj (fost 37), cu indicativul 0389, sub titulatura Compania 1 Securitate Reşiţa.

Momentul care marchează reînfiinţarea trupelor de jandarmi l-a constituit H.G. 0749/1990 şi a Ordinului Comandamentului Trupelor de Pază şi Ordine nr. I/05848 din aceeaşi dată, privind creearea Comandamentului Trupelor de Jandarmi.