Articol

Aflu, cu surprindere, că s-a pornit scandalul în municipiul reşedinţă de judeţ, pe tema spectacolului „Secretul fericirii la Reşiţa”, în regia lui Ştefan Iordănescu. Şi asta, înainte să fi avut loc premiera spectacolului! A fost, într-adevăr, organizată o repetiţie cu public, dar, oficial, spectacolul încă nu a ieşit în lume. Buey, e scandal mare! Autorităţile, şefii instituţiilor deconcentrate, PSD-ul şi PNL-ul, directori de societăţi comerciale, zice că sunt sunt foc de supărare! Care? Cei care au fost la repetiţie? Nu, ăia care nu au fost! Nu au fost, dar au aflat că se face politică în spectacol, că se face mişto de putere, de opoziţie, de autorităţile statului, de preoţi, de ascultătorii de radio(!), de muncitori, ingineri şi tehnicieni, adică de omul simplu. Unii au transmis că spectacolul este o odă ridicată primarului, fiindcă se joacă într-o notă prea optimistă, fiindcă sugerează că, până la urmă, totul va fi bine! Alţii au spus că e un spectacol deprimant, care accentuează tristeţi, neajunsuri, dorinţa tineretului de a fugi din oraş şi singurătatea disperată a vârstnicilor.

Am văzut şi eu repetiţa şi spectacolul mi s-a părut interesant, cu tuşe groase în secvenţele tratate în notă de comedie, cu tuşe melodramatice în secvenţele tratate cu gravitate, cu câteva scurte secvenţe coregrafice foarte bine realizate, cu câteva momente înduioşătoare, cu momente de sarcasm feroce, dar şi de ironie blândă.

În orice caz, trebuie reţinută ideea regizorului, Ştefan Iordănescu, care a spus, printre altele:

„Spectacolul acesta nu prezintă ADEVĂRUL! El prezintă „un adevăr”, unul care a rezultat din mărturii, din confesiuni, din articole de presă. Astfel de lucruri s-au tot spus despre Reşiţa. Reprezintă părerea unor oameni, a unor oameni care au devenit personaje în spectacol. Noi le-am adunat într-o formă artistică, le-am adunat într-o oglindă, dar este o oglindă, desigur imperfectă, în care unii vă veţi recunoaşte, în care mulţi, probabil, nu veţi fi de acord cu imaginea reflectată. Şi aşa este, nici nu trebuie să fie toată lumea de acord!”.

La final, cei care au asistat la repetiţie au fost invitaţi să vorbească, să îşi spună părerea. S-au desprins cel puţin două direcţii, aşa cum mă şi aşteptam: 1. Că spectacolul e prea optimist faţă de realitatea reşiţeană; 2. Că spectacolul e prea pesimist faţă de realitatea reşiţeană.

Surpriza a fost, însă, că spectacolul a fost prezentat (povestit) drept o jignire adusă Reşiţei şi unor „factori de decizie” din Reşiţa. Că e plin de trivialităţi, de neprivit, de neascultat. Şi „factorii” zice că şi-au manifestat indignarea. Cine a „vândut” astfel de distorsionat producţia teatrului reşiţean, contează mai puţin. Contează mai mult ca cei care şi-au format o părere apriori să vadă mai întâi spectacolul şi apoi să se pronunţe. Şi să nu uite că vor asista la o formă de exprimare artistică, nu la propagandă, nu la publicitate turistică făcută Reşiţei. Deşi conţine clare elemente de identificare locală, povestea din „Secretul fericirii...” poate fi a oricărui oraş din ţară, din lume, care traversează o perioadă de transformări dureroase. Dar lasă şi loc de speranţă...

Haideţi să-l vedem împreună, cu inteligenţă, relaxare, poate şi cu puţin umor, apoi mai vorbim!

Cât despre cenzurarea unei opere artistice, nici nu vreau să discutăm! Ar însemna că am căzut într-un trecut odios. Abia atunci am putea vorbi cu adevărat despre scandal!

PS - A, şi îmi aduc aminte de solicitarea vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Flavius Nedelcea, care, anul trecut, într-o întâlnire cu personalul teatrului reşiţean, a spus: „Faceţi ceva actual, ceva fierbinte, ceva politic, ca în Moromeţii! Sigur veţi avea succes! Şi vă promit că vă aduc tot Consiliul Judeţean la teatru!”.

Domnu' Nedelcea, am făcut! Nu e politic, dar e de actualitate! Vă aşteptăm, aşa cum aţi promis!