Menu

Articol

Scriitorul Gheorghe Zincescu a încetat din viaţă

În această noapte a murit scriitorul Gheorghe Zincescu. Şi-a purtat paşii, cuvintele, scrisul, ideile, prin această lume cu o demnitate seniorială. Cred că Gheorghe Zincescu a fost senior de mic, pentru că răspândea în jurul său demnitatea celui care înţelege lucruri. Şi nu numai că le înţelegea, ci avea şi puterea de a vorbi despre ele şi a le descoperi celor din jur, până departe. Vorbele sale se auzeau întotdeauna până departe, deşi nu vorbea tare, ci, grav, încât, în jurul cuvintelor sale se făcea linişte. În preajma lui Gigi Zincescu şi bancurile, glumele, căpătau o gravitate şi un înţeles special, adânc.

Din toamna trecută lucra la un roman, în care descoperea lumii că spaţiul şi timpul se întrepătrund, sunt la un loc, aici. Desigur, o descoperire literară, însă, bazată şi pe convingerile sale filosofice şi pe studiile ştiinţifice. Gheorghe Zincescu era inginer, dar un inginer filosof, poet şi prozator de mare forţă. A citit din romanul său aflat în lucru la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, dar n-a mai apucat să-l termine. A murit azi noapte, discret, într-un spital din Timişoara, răpus de cancer.

Gheorghe Zincescu n-a mai apucat să vadă nici „O lacrimă a lui Dumnezeu”, antologia poetică pe care Gheorghe Jurma tocmai a tipărit-o. Ştiindu-l bolnav, prietenul şi editorul Gheorghe Jurma era convins că dacă îi va face acest dar pe patul din spital, îi va prelungi viaţa. În această dimineaţă, Gheorghe Jurma se pregătea să-i trimită cartea. Gigi Zincescu n-a mai avut răbdare. Oricum, ştia lucruri. Se apropiase de Marele Adevăr şi, parcă, cineva ni l-a luat pe Gigi, ca să nu ne spună tot.

Gheorghe Zincescu (n. 1946) a primit, anul trecut, premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor – filiala Timişoara, pentru romanul „Proprietăţi în paradis”, editura TIM, Reşiţa, 2013. Atunci, scriam despre el că „este proprietarul trist al unui paradis baroc”. Alte cărţi scrise de Zincescu le găsiţi în biblioteci. Pentru titluri şi recenzii, e deschis internetul. Gheorghe Zincescu s-a dus să-şi administreze „Proprietăţile din paradis”.

MI-E FOAME Doamne şi m-aş face grâu
şi ştergură pe pâinea aburind
Pot trupu-mi doar să-l frâng ca pe o pâine
şi muşc din el cum bruma din colind
 
Şi sete-mi e şi m-aş preface-n apă
şi-n ciutură din care să m-adap
N-am decât lacrima ce-n carnea pleoapei sapă
şi-n amintirea ei abia încap
 
Şi-i noapte iar, şi m-aş visa lumină,-n
opaiţul veciei seu arzând
Mi-e dat cuvântul numai ce amână
şi-n spuza lui mă trec întunecând
 
Gheorghe Zincescu (din volumul Platoşa de lumină – Ed. Eminescu, Bucureşti, 1984)

Powered by Jasper Roberts - Blog