Articol

Simona Halep este cea mai hulită sportivă de la noi. Contestată și blamată, ca să nu spun înjurată. Se vede asta din comentariile rețelelor de socializare și ale ziarelor online. Contestată și blamată atunci când pierde, dar și când câștigă. Așa s-a întâmplat când a bătut-o pe Serena, ce-i drept, o singură dată în cariera ei, și tot la fel atunci când ajunsese pe locul doi în ierarhia tenisului  mondial. Nu mai vorbim de momentele mai grele când pierdea în fața Mariei Sharapova sau a Serenei Williams. Unii, parcă se întristau după orice turneu câștigat și se bucurau pentru fiecare înfrângere în fața ăstora două. Mai ales când joacă cu Serena, despre care spun, cu atâta patimă, că o va bate pe Simona până îi va scoate tenisul din cap. Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar deda acești hulitori dacă s-ar auzi că folosește substanțe interzise, așa cum a comis-o rusoaica.

Sincer, și pe mine m-au enervat unele meciuri pierdute cu nonșalanță sau lipsa de concentrare în momentele în care părea câștigătoare, dar de aici și până la tot ce s-a scris despre ea, repet, în comentariile multora, e o cale lungă și inexplicabilă. E drept, în acest moment Simona Halep nu poate emite pretenții de numărul unu mondial. Dar, de câțiva ani, e acolo, între primele cinci jucătoare ale lumii. Pe locul cinci din peste 1.000 de participante incluse în clasamentul WTA. Și, atunci, de unde atâta încrâncenare când vine vorba despre cea mai bună tenismenă a noastră? Culmea e că Simona nu a cerut în schimb nici casă, nici titluri sportive și nici să i se întindă covorul roșu. Nu e nici arogantă și nici nu-i lipsesc cei șapte ani de acasă dovadă că, a preferat să tacă la tot ce s-a scris despre ea. Chiar și atunci când a fost făcută piticanie sau când s-a spus că este mare și se vorbește despre ea doar datorită presei care a „umflat-o“ și nu pentru că ar avea valoare.

La ce imagine a avut până acum, culmea, în propria-i țară, Simona și-a mai făcut alți „prieteni“ în această vară, refuzând să participe la Jocurile Olimpice de la Rio. Motivele pentru care a stat acasă o interesează doar pe ea. Nicidecum pe cârcotașii care comentează cu atâta vehemență. Nici măcar pe cei de la federație ori din staful Comitetului Olimpic Român. Și știți de ce? Pentru că nu federația și nici COR au investit în cariera jucătoarei. În cel mai bun caz, din partea federației a primit o bucată de carton pe care scria „Diplomă“, sau o cupă dintr-un material care cu timpul se coclește. Nimic altceva. Celor care vor să facă din ea o păpușă care să zâmbească la comandă sau un bun național, le-aș spune că Simona reprezintă România doar când este convocată să joace în Fed Cup. În rest, este un simplu cetățean al acestei țări, care joacă pentru ea și familia sa, singura care a făcut sacrificii enorme pentru a o lansa în circuitul mondial. Fără ajutorul familiei și a câtorva oameni cu bani care au crezut în talentul ei, Simona nu ar fi ajuns unde este astăzi și nici nu s-ar fi vorbit despre ea. Adică, în cel mai posibil mod românesc, unde zicala cu capra vecinului este mereu actuală și se reinventează ori de câte ori ne arătăm neputința și frustrările.