Articol

Suntem fascinaţi de puterea cuvântului, de puterea lui constructivă sau distructivă. Cum să nu ne impresioneze cuvântul, din moment ce El a fost la început şi din El s-a întrupat lumea. Aşa se zice. Se zice, pentru că nu se desenează! În ciuda faptului că o imagine face cât o mie de cuvinte, din perspectivă mitologică, imaginile şi lucrurile izvorăsc din cuvinte. „Mai întâi a fost cuvântul!” Cum ar veni, mai întâi trebuie să spui „şurub” sau „tramvai”, apoi se desenează şi abia apoi se şi realizazeă. Deşi, în treacăt fie zis, chiar şi în mit sunt unele întâmplări echivoce. De exemplu, în cazul în care cuvintele sunt izvorul, când Dumnezeu a vrut să facă animalele, trebuia să-l cheme pe Om la El, să-i explice proiectul, iar omul trebuia să spună „cal”. Şi Dumnezeu să creeze calul. Omul să zică „peşte electric” şi Dumnezeu să creeze peştele electric. Şi electricitatea. Mă rog, poate că Omul, la început nu avea toate cuvintele la el şi Dumnezeu a ales o variantă ajutătoare. I-a arătat omului papagalul, tenia, virusul, microbul, dinozaurul, şi abia apoi i-au venit omului cuvintele la gură.

Bine, după ce am făcut o scurtă incursiune până la începuturile lumii, care mai mult ne-a încurcat decât ne-a lămurit (aşa se întâmplă când porneşti de la Adam şi Eva în loc să îţi vezi de treabă) venim mai aproape, foarte aproape, până la ziua de ieri. Ieri au venit nişte timişoreni la Reşiţa, cu ocazia evenimentului „7 zile - 7 arte”. Şi au băut o cafea pe o terasă, sub funicularul ce leagă Dealul Golului de Dealul Crucii, aproape peste centrul Civic al Reşiţei. Ştiţi cum se întâmplă, când bei, ridici capul sus. Mai ales când mai ai ultimii stropi de  cafea în ceaşcă. Şi vezi funicularul. Şi timişorenii noştri erau tot cu capul pe sus şi se minunau ce minunată construcţie trece peste cerul Reşiţei. Şi unul a zis: „Primarul vostru ar trebui să facă din funicularul ăsta un obiectiv turistic. Să ne bem cafeaua sus. Tot omul este fascinat de înălţime. Cred că toţi am vrea să ne bem cafeaua pe funicular!” I-am explicat cum stă treaba cu proprietatea, cu  proiectele complexe, cu banii, cu faptul că primarul are o altă prioritate, vrea să facă tramvai. Evident, nu l-au interesat „amănuntele”, a zis că nu are rost să-i spunem povestea „de la Adam şi Eva”, şi a punctat în cuvinte puţine. „Foarte bine, tramvai şi funicular. Dacă le face pe astea două, aţi putea să-l mai votaţi 100 de ani!”  

Deci, omul era adeptul cuvintelor puţine şi cu greutate: tramvai şi funicular. Şi zicea că de la aceste două cuvinte se poate porni. Ar fi baza pentru un nou început. Un nou început al Reşiţei. Ce să zic, poate că aşa se văd lucrurile de la Timişoara...