Articol

Mihai Bona a pierdut lupta cu legea. Luni seara s-a culcat vicepreședinte al Consiliului județean, iar marți, pe la prânz, s-a trezit simplu cetățean al acestui județ. Mai mult, Bona a rămas și fără carnetul de partid cel care îi certifica poziția de șef în instituția județeană. Trebuie să fie tare dureroasă noua postură, după ce ani buni ai fost numărul doi într-un partid de top, pe plan local bineînțeles, dar ce își face omul cu mâna lui e bun făcut.

Unii spun că Mihai Bona a fost dus în eroare de Ion Mocioalcă, care l-a asigurat că nu i se va întâmpla nimic dacă va trăda partidul ce i-a dat șansa de a fi politician. Alții au fost de părere că nu și-a numărat bine pașii, așa cum pățesc săritorii în lungime când calcă pragul de la groapa cu nisip. Că a fost o greșeală de strategie, nepermisă la acest nivel. Sau chiar un act de bravură. Personal, sunt convins că a făcut-o deliberat, din considerente personale și doar de el  știute. Gestul său, de a-l  îmbrățișa pe Silviu Hurduzeu în momentul anunțării votului, în aplauzele pesediștilor, confirmă acest lucru. Acela a fost apogeul său politic. Unul gratuit, care nu l-a ajutat la nimic.  Un gest demn de un kamikaze pe stil nou, în condițiile în care, bănuiesc, că știa ce-l așteaptă. Dacă la partid ar fi avut un alt șef, aș mai fi înțeles decizia luată de a-l vota pe Hurduzeu și nu pe Marcel Vela. Dar așa, cu Ion Tabugan la cârma uneia dintre cele mai performante filiale ale fostului UNPR, trebuia să fi fost nebun să crezi că există iertare. Bona a știut din prima clipă ce avea să urmeze, chiar dacă a sperat până în ultimul moment o minune. Dar n-a fost să fie pentru că, dintotdeauna plevușca este înghițită de peștele mare.

După debarcarea lui Bona și în condițiile în care Ion Tabugan a fost numit președinte al PMP Caraș-Severin, avantajul PSD în Consiliul județean devine fragil. Subțire cât un fir de păr. Peste o lună-două, poate fi chiar anulat. Tocmai de acest lucru s-a temut la un moment dat Silviu Hurduzeu, care prefigura mișcările de pe scena politică. Atunci, și cu atât mai mult acum, Hurduzeu știa că un președinte de Consiliu județean fără majoritate e ca un rege fără supuși. Sau, în cel mai bun caz, cu supuși ce nu-i vor cânta în strună și nici nu-i vor ciuguli din palmă, așa cum se întâmpla în mandatele lui Sorin Frunzăverde. E de așteptat  ca Tabugan să încline balanța în favoarea liberalilor , iar aceștia să conducă, practic, județul în următorii patru ani.

Dincolo de orice considerație, nu am să înțeleg niciodată de ce s-a „sinucis“ politic și în direct Mihai Bona.  În virtutea prieteniei cu Silviu Hurduzeu?  Într-un moment de rătăcire? Sau într-unul de luciditate, gândindu-se la cât de bine le va merge cărășenilor cu PSD la conducerea Consiliului județean? Să fim serioși, poate fi invocat orice motiv, dar eu nu cred în așa ceva. Și știți de ce? Pentru că încă nu am întâlnit pe cineva să facă politică de-a moaca, doar de dragul unor principii morale, a unei doctrine și a unei cafele băută cu cineva într-o dimineață de vară.