Articol

Ca peste tot în lume, și în România politica este precum o curvă. Poate că în cazul nostru nu e doar curvă-curvă, ci una cu ștaif care nu-și abordează partenerii pe centura politichiei, ci în bordeluri luxoase, unde se pun de alianțe și înțelegeri și au loc trădări, toate în numele binelui colectiv. Pe dracu!

Să luăm exemplul UNPR. Până săptămânile trecute, această formațiune se simțea confortabil la brațul puternic al PSD-ului. Dincolo de faptul că  Gabriel Oprea era ministru de Interne, iar prezența oamenilor săi în guvernele din urmă cu trei-patru ani era o chestie firească, UNPR reprezenta a treia mare forță pe eșicherul nostru politic. Ca atare, lăsa impresia că nu se vinde doar pe o friptură cu veșnica garnitură de cartofi și o salată de sezon. Avea potențial, anvergură și își privea suratele de la înălțimea unui alt palier politic. Se învățase cu armăsari de rasă, unși cu toate alifiile, și ignora cu desăvârșire mârțoagele ce așteptau să le vină rândul la tava cu jăratic. Era doar o impresie.

Astăzi, lucrurile nu mai seamănă aproape deloc cu cele în care mânușița de domnișoară a UNPR-ului era sărutată de liderii social-democrați. PSD s-a săturat de acest concubinaj, poate și unde nu mai este șef Gabi Oprea, prins pe când mergea la birt cu mașina de serviciu, în timp ce, atât de curtata UNPR i-a întors spatele PSD-ului trufaș. De această despărțire au încercat să profite mârțoagele ce se înfruptau, până nu de mult, din jăraticul dâmbovițean. Să-i facă curte. Mai tupeiști, cei din PMP-ul lui Traian Băsescu s-au apropiat cel mai mult de UNPR.  Nu știu cât s-au plăcut unii pe alții, cert e că, la un pahar cu șampanie franțuzească, s-a bătut palma pentru o fuziune prin absorbție. Adică, de bună voie și nesilită de nimeni, UNPR acceptă mariajul cu imberbul PMP. Unii cred că a fost dragoste la prima vedere, alții, dimpotrivă, vorbesc de un amor din interes.

Urmează conferințele naționale și congresele de fuziune ale celor două partide, cheful de trei zile, ca la nunțile împărătești și, gata cu parangheliile. Stau și mă întreb ce se va întâmpla după aceea. După prima noapte oficială de conviețuire, când UNPR se va trezi și își va da seama că nu se mai numește UNPR, ci PMP, iar Traian Băsescu e mai al dracului decât Victor Ponta. În locul sindrofiilor de la Palat, a plimbărilor cu mașina cu girofar va trebui să trudească pe brânci pentru alegerile din toamnă.

 Poate că atunci va realiza că e mai bine să rămâi fată bătrână, să te iubești cu cine vrei, și când vrei, în funcție de cum bate vântul pe Bărăgan.