Articol

Ziua Diasporei, o sărbătoare nouă la Reşiţa, aflată la a doua ediţie, a adunat destui reşiţeni în centrul civic încât să rezulte un eveniment vizibil şi relativ zgomotos, dar nu destul de mulţi încât să rupă gura târgului. În ciuda faptului că a fost vorba de muzică energetică, de ritmuri tinereşti, Ziua Diasporei la Reşiţa a apărut, mai degrabă, ca un eveniment liniştit, ca dintr-o seară liniştită de vară, cu tineri liniştiţi, aplaudând politicos un spectacol, orişicât, bun, original, valabil, iubibil, irefutabil, incontestabil, cu muzică faină, cu texte originale, chiar deştepte şi ironice.

Ce să zicem, nu ştim unde au fost miile de reşiţeni de altă dată, poate au emigrat, poate se află la mare, la munte, la rugile satului, pe feisbuc, la televizor, pe malul Bârzavei, la o bere haiducească. Cu toate acestea, spectacolul din centrul civic a fost unul remarcabil, cu două trupe bune de pop-rock, Taxi şi Vunk, trupe care au înţeles despre ce este vorba şi au interacţionat frumos cu publicul senin, visător şi răzleţ.

Taxi, cu mereu tânărul Dan Teodorescu, a cântat consacratele piese „Cele două cuvinte”, „Eşti iubibilă”, „Subtitrarea la români”, „Stelele care cad” şi altele. Apoi, peste trupa rock Vunk s-a lăsat întunericul, mulţimea s-a subţiat şi mai mult, naiba ştie unde se grăbesc tinerii de azi, că pe vremuri stăteau la chefuri până în zori, dar ceva zgomot şi agitaţie tot a fost, iar cei care au rămas în piaţă chiar au şi ridicat mâinile sus. Când li s-a cerut. Băieţii de la Vunk au cântat, „Aşa, şi?”, „Scapă-mă de ea!”, „La nebunie!, „Pleacă”, piese cunoscute şi fredonate de publicul cunoscător, puştime, adolescenţi şi tineri.

Cu siguranţă sunt mai mulţi pensionari decât tineri în partea de sus a oraşului Reşiţa, deşi, chiar şi dintre aceştia, unii au mai şi murit. Clar, la fântâna cinetică a lui Lucaci se potriveşte muzica lui Haydn ori, poate, nişte valsuri de Strauss, Shostakovic sau Eugen Doga. Nu înţeleg de ce nu pune primarul valsuri, s-ar potrivi mănuşă!

Dar, aseară, nici cu pop-rock-ul n-a fost rău. La ora 22.00 spectacolul s-a încheiat şi am plecat acasă, în Govândari, cu un taxi, păstrând în memorie îndemnul prezentatoarei, Valentina Adam, să ne sunăm copiii, părinţii, prietenii, să vină acasă, la Reşiţa, că aici e distracţie şi rock românesc adevărat, ca lumea! Ca să fim sinceri, copiii au şi venit. Deocamdată, ca să-şi reînnoiască paşapoartele.