Articol

Am în față o hârtie. Una cu hotărârea Senatului Universității „Eftimie Murgu“ din Reșița, dim 16 mai. Nu este vorba de o decizie privind îmbunătățirea activității universității și nici de revigorarea atmosferei mediului academic ori de altă natură, menită să înlăture imaginea șifonată a instituției, după scandalul de corupție în urma căruia trei cadre universitare au ajuns în pușcărie. Este vorba de o hotărâre cu patru articole prin care Senatul decide să facă plângere penală în instanță împotriva unei publicații online. Pentru că au avut „impertinența“ să publice un articol cu titlul „Universitatea «Eftimie Murgu» chiar ar trebui desființată! Corupție, nepotism, sclavagism, profesori de doi lei și fără demnitate, management catastrofal“, jurnaliștii de la Express de Banat ar trebui condamnați la ani grei de temniță.

Incredibil! Cei care conduc această universitate nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că titlul publicației online respectă realitatea din momentul la care jurnalistul a făcut referire. Poate să nege cineva corupția din UEMR cât timp mascații mișunau prin cabinetele și sălile universității? Cum pot fi numiți altfel acei „profesori de doi lei“ care și-au vândut cinstea pe un parfum sau 300 de lei? Despre ce demnitate de profesor universitar vorbim în cazul unui decan care își trecea amanta la examene contra favorurilor sexuale? Cozile la Parchet, unde au fost audiați peste o sută de martori au fost o invenție jurnalistică? Sclavagism nu înseamnă neaparat oameni în lanțuri și aruncați în cușca cu lei. Licența poetică se referă și la alte forme de acest gen, iar cei care nu știu cum e cu această figură de stil, să pună mâna să citească Scrisoarea a III-a lui Eminescu. Poate nega conducerea Senatului rechizitoriul procurorilor privind modul în care erau promovați copiii unor generali și a altor piloși? Dacă da, atunci cei de la Express de Banat ar putea fi suspectați de rea-credință, dar cât timp toată Reșița, Caraș-Severinul și întreaga țară a aflat de practicile de la UEMR, este o aberație să te îndrepți în instanță împotriva unui jurnalist, ignorând libertatea de exprimare a individului și dreptul la informație a cititorului.

În presă se lucrează cu materialul clientului. Ca și la croitorie. În funcție de faptele sale, de numele și renumele dobândite în timp. În cazul celor de la UEMR, jurnalistul respectiv a scris despre mascați, descinderi, DGA, profesori corupți, nepotism, dube de poliție, favoruri sexuale, anchete, procurori, stenograme. Nimic din toate acestea nu a fost inventat de publicația online incriminată de conducerea Senatului universităţii. Sunt fapte care au existat și au făcut înconjurul țării. Ele pot fi negate doar în măsura în care, nici măcar în al 12-lea ceas, conducerea UEMR nu și le asumă.

Am în față această hotărâre a Senatului și citesc că, în vederea promovării în instanță a acțiunii de care vorbeam, Rectoratul va lansa liste de susținere ce vor fi semnate de angajații care consideră că le-a fost lezată demnitatea umană și profesională. O măsură demnă de vremuri demult trăite. Hârtia, că de aia e hârtie, suportă multe. Inclusiv aberații de acest gen. Personal, sper ca profesorii să nu se lase atrași de acest demers murdar de a băga pumnul în gura jurnaliștilor indizerabili. Nu de alta, dar nu jurnaliștii sunt cei care au transformat concursul pentru ocuparea funcției de decan într-o reprezentație de prost gust și de râsul curcilor!