Articol

Novak Djokovici, „Nole” pentru un popor întreg, face partea din stirpea acelor luptători neînfricaţi, indiferent pe ce front al vieţii ar lupta. Poate cel mai bun sportiv al Serbiei din toate timpurile, Nole şi-a câştigat respectul nu doar pe terenul de tenis, ci şi dincolo el. Pentru el, Serbia înseamnă totul, locul de unde s-a ridicat şi în care se întoarce mereu victorios, chiar şi atunci când nu joacă tenis. Unii s-au grăbit să-l catalogheze ca fiind naţionalist, lucru care nu l-a deranjat, ci dimpotrivă, iar acum consideră că a sosit timpul să facă şi el ceva pentru ţara sa.

Recent, marele tenismen a anunţat că va deschide un restaurant pentru persoanele fără un acoperiş deasupra capului şi pentru cele nevoiaşe.  „Vreau să dau înapoi Serbiei ceea ce mi-a oferit. Banii nu sunt o problemă pentru mine. Am câștigat suficienți bani cât să hrănesc toată Serbia. Cred că poporul sârb merită asta, după tot sprijinul pe care mi l-a adus”, a anunţat sportivul într-un moment în care ochii conaţionalilor săi s-or fi umplut de lacrimi.

Gestul lui Nole este unul de-a dreptul impresionant pentru cei care nu cunosc spiritul şi caracterul  poporului sârb. El ştie că atunci când îl învingea pe Nadal şi Federer  în finale de Grand Slam, când avea lumea tenisului mondial la picioarele sale, acasă, în Serbia, se bucurau pentru succesele sale nu doar bogaţii, cei cu bani, ci şi nevoiaşii, oameni ai străzi ori cei care cerşeau o bucată de pâine. Pentru acele vremuri, este gata să-şi împrăştie averea.

Câţi dintre marii sportivi români care au făcut averi din tenis şi fotbal, să luăm doar două exemple, s-au gândit la un astfel de gest? Nu neaparat să dea înapoi ceea ce, probabil, România le-a oferit la un moment dat. Nu mă gândesc la un restaurant, dar măcar la o cantină a săracilor, la un adăpost social în care să ofere un ceai cald în nopţile geroase ale iernii. De acord cu cei care spun că pentru milioanele de dolari  câştigaţi din sport şi-au julit genunchii şi coatele, şi-au luxat umărul şi şi-au rupt picioarele, au suferit şi au îndurat privaţiuni e tot felul. Dar şi Nole s-a aflat în aceeaşi situaţie. A suferit, a plâns, a strâns din dinţi, s-a bucurat. Da, aşa e. Doar că Nole este sârb şi nu român. El nu face afaceri cu statul, din care să câştige, ci pentru stat. El dă, nu primeşte. Amănunte mărunte, dar care, iată, fac diferenţa într-o lume tot mai avidă după bani.