Novak Djokovici, „Nole” pentru un popor întreg, face partea din stirpea acelor luptători neînfricaţi, indiferent pe ce front al vieţii ar lupta. Poate cel mai bun sportiv al Serbiei din toate timpurile, Nole şi-a câştigat respectul nu doar pe terenul de tenis, ci şi dincolo el. Pentru el, Serbia înseamnă totul, locul de unde s-a ridicat şi în care se întoarce mereu victorios, chiar şi atunci când nu joacă tenis.
La Primăria Reşiţa a avut loc, astăzi, întâlnirea privind combaterea marginalizării sociale, în special a comunităţilor defavorizate, concentrate în zone sărace din municipiul Reşiţa. La dezbatere au participat reprezentanţi ai MKBT - Make Better, din Bucureşti, un strat-up în dezvoltare şi regenerare urbană, iniţiatorii acestui proiect din cadrul Programului European Dezvoltare Locală plasată sub Responsabilitatea Comunităţii (DLRC), reprezentanţi ai unor agenţi economici, fundaţii şi organizaţii furnizoare de servicii sociale.
Primarul Reşiţei, Ioan Popa, convoacă autorităţi locale şi parteneri sociali, reprezentanţi ai unor agenţi economici, instituţii şi organizaţii furnizoare de servicii sociale, preocupate de acţiuni caritabile, de ajutorare şi asistenţă a persoanelor cu probleme de integrare, a boschetarilor, amărăştenilor, săracilor, ţiganilor şi ne-ţiganilor, pentru a participa la o furtună de creiere (brainstorming).
Sărăcia este o stare socială dar şi o stare de spirit. Pentru a ilustra sărăcia ca stare de spirit, prin opoziţie, amintesc un moment din viaţa mea în care m-am simţit bogat. Aveam vreo treisprezece ani, mama îmi luase un costum nou, culoarea oului de raţă, cu laibăr (vestă) şi cu pantaloni trapez. Am ieşit pe stradă în costumul cel nou, având în buzunar 15 lei. Bani de la mama. Niciodată nu avusesem o sumă aşa mare în buzunar.
Novak Djokovici, „Nole” pentru un popor întreg, face partea din stirpea acelor luptători neînfricaţi, indiferent pe ce front al vieţii ar lupta. Poate cel mai bun sportiv al Serbiei din toate timpurile, Nole şi-a câştigat respectul nu doar pe terenul de tenis, ci şi dincolo el. Pentru el, Serbia înseamnă totul, locul de unde s-a ridicat şi în care se întoarce mereu victorios, chiar şi atunci când nu joacă tenis.
Sărăcia este o stare socială dar şi o stare de spirit. Pentru a ilustra sărăcia ca stare de spirit, prin opoziţie, amintesc un moment din viaţa mea în care m-am simţit bogat. Aveam vreo treisprezece ani, mama îmi luase un costum nou, culoarea oului de raţă, cu laibăr (vestă) şi cu pantaloni trapez. Am ieşit pe stradă în costumul cel nou, având în buzunar 15 lei. Bani de la mama. Niciodată nu avusesem o sumă aşa mare în buzunar.
RSS Feed