Articol

Am avut ocazia să călătoresc, recent, din Reşiţa, prin sudul ţării, prin Oltenia şi, apoi, în Muntenia, până în Dâmboviţa, judeţ pe care l-am vizitat pentru prima oară. Pe drum, timpul frumos şi o companie plăcută mi-au permis să fiu atent la peisaj, la clădirile din localităţile tranzitate, la şosea, bineînţeles, chiar şi la oameni. Având şi companie, cum spuneam, am şi comentat împreună tot ceea ce vedeam. Când traversezi judeţul Caraş-Severin în aprilie, nu se poate să nu fii impresionat de prospeţimea naturii, de dealurile şi munţii împăduriţi, de toate nuanţele de verde, dar, mai cu seamă de verdele fosforescent al frunzişelor îmbătate de soare. „Ce judeţ frumos avem, e raiul pe pământ!”, ziceam noi, din maşină, sincer entuziasmaţi, fără să ne temem că am fi ridicoli. Pe urmă, când am trecut în Oltenia, în câmpie, peisajul a devenit mai şters, monoton, iar verdele s-a făcut mai palid. Hai să vedem, cam ce ar fi de văzut, de remarcat, în Oltenia, din goana maşinii! Păi, casele scunde şi îngropate în vegetaţie, din prin sate. Altceva? Hai, să vedem palatele ţigăneşti de la Strehaia! Poate încetinim şi facem şi poze. Dezamăgire! Palatele orientale de la Strehaia sunt discrete faţă de palatele, de exemplu, din Buziaş sau din Hunedoara, unde chiar zici că-i Pakistan! Probabil, palatele de la Strehaia au impresionat pentru că au fost printre primele. Dar, vă spun sincer, nu sunt cine ştie ce! Biine, am trecut mai departe, am mai văzut o termocentrală care încă scoate fum, am trecut de Craiova, pe centură, drumul, aşa şi-aşa, apoi, pe la Balş, şoseaua s-a cam umplut de gropi, am încetinit, la Slatina Olt, la fel, drum destul de prost.

Ne-am tot dus, până am ajuns în judeţul Dâmboviţa. Acolo, este o altă ţară! Din punct de vedere arhitectural, vreau să zic. Sau restul ţării e o altă ţară şi acolo este România! Deci, în Dâmboviţa aproape toate casele, de la cele mici şi pricăjite, până la căsoaie sau vile cu pretenţii sunt construite în stil brâncovenesc. Vreau să spun că până şi casele mici, sărace, par că sunt palate brâncoveneşti în miniatură! Pentru reşiţeni, drept indiciu, să se uite la Palatul Cultural de lângă Podul Sudat. Numai că în Dâmboviţa, aproape toate casele brâncoveneşti au şi turnuleţe, ca la căsuţele din poveşti. Nu, nu prea seamănă cu turnurile pakistaneze, deşi, influenţa este cu siguranţă tot orientală. Pe de altă parte, multe case de acest fel sunt, cumva, prietenoase şi au curţi care parcă te invită să intri, să-ţi petreci vremea pe o bancă, citind ştirile pe tabletă.

Şi cum mergeam noi, aşa, prin inima Dâmboviţei, prin satele Picior de Munte şi Dragodana, pe undeva, pe acolo, admirând casele şi curţile brâncoveneşti, ne-a izbit, probabil, cel mai original slogan, cu care presupunem că primarul a şi câştigat alegerile, din moment ce mai este şi acum afişat la şosea: „ÎŢI IUBEŞTI COMUNA? DESFUNDĂ PODIŞCA!”

Deci, am râs peste 20 de kilometri, fără oprire. Deşi, cred că am exagerat. Până la urmă, ce mesaj simplu şi mobilizator! Iată, ce pot face două mâini dibace! „Îţi iubeşti comuna? Desfundă podişca!” Interesant, sentimental, practic şi eficace. Nu, tu, promisiuni cu privire la democraţie, dezvoltare economică, investitori, luptă anticorupţie, nu, nimic din toate acestea! Doar un îndemn către locuitorii comunei, să pună mâna pe lopată, pe săpăligă, pe răngi şi alte scule perforatoare, să cureţe gaura de sub podişca din faţa casei. Astfel, când va ploua, şoseaua şi grădinile nu vor fi inundate, iar comuna iubită se poate îndrepta spre prosperitatea visată.