Articol

Am ridicat privirea spre cer din plictiseală, căci nu mai aveam ce privi interesant pe pământ, atunci, am văzut norii aranjaţi în forme fantastice, mereu schimbătoare. Şi am zis cu voce tare ceva ce merită scris şi pe feisbuc, în culori, în fereastra aia cu „What's on your mind?”, adică ce-ţi mai trăsneşte prin creier! Am zis aşa: „Cerul senin e mereu la fel, însă norii nu se repetă niciodată!” O cugetare tolstoiană, ce aminteşte de expresia: „Toate familiile fericite seamănă între ele; fiecare familie nefericită, însă, e nefericită în felul ei!”, expresie plasată de scriitor chiar la începutul romanului „Anna Karenina”.

Aceste lucruri mi le spunea prietenul meu, cinicul, cel care, într-o altă convorbire, încerca să mă convingă de faptul că toate relaţiile dintre oameni sunt, de fapt, relaţii de putere. Mai ales relaţiile sociale, politice, militare, dar şi relaţiile de serviciu şi relaţiile de familie, îmi spunea preopinentul!

Buey, acesta!, i-am spus cinicului preopinent. În primul rând, nu ai cum să te plictiseşti, să nu mai găseşti nimic interesant în Caraş-Severin! Uite, la Reşiţa, concerte în centrul civic, în Parcul Tricolorului, sus pe Dealul Golului, la Casa Baraj! Sus pe Semenic, concerte la Gărâna! Uite, la Oraviţa, festival de teatru, uite în micuţul sătuc, Socolari, se desfăşoară proiectul „Artă-n casă”, cu spectacole şi conferinţe culturale, uite, la Caransebeş, festival de film, uite, peste tot, se înfiinţează ONG-uri, firme, alte firme dau faliment, oamenii se căsătoresc, divorţează, se nasc copii, se lansează cărţi. Se fac acţiuni dedicate Centenarului! Se întâmplă atâtea accidente! Nu ai cum să nu vezi lucruri interesante la noi în judeţ, în ţară!, i-am zis.

Bine, asta cu Centenarul, că oricine trage o băşină şi o dedică Centenarului, o ştim cu toţii că e o afacere! Aşa a zis cinicul preopinent şi mi s-a ridicat părul pe şira spinării! De jenă, de ruşine, de revoltă! Woaaaa! Adică, cum spoţi să spui aşa ceva, domnule preopinent! Da', nu ţi-e ruşine?! Unde e patriotismul din tine, unde cugetul şi simţirea?!

No, îţi dau voie să te superi, că te cunosc de mult, ca şi când ar fi de 100 de ani! Dar, te rog, nu mă mai f...e la cap cu toate acţiunile trase de păr, plicticoase, inodore, incolore, ca o familie fericită în concediu! Ca cerul senin! Pe mine să nu mă chemi la aşa halbe triste, că n-o să vin! Mai bine beau o bere rece, la sticlă, pe terasă şi mă uit pe cer, cum se schimbă norii! Astfel mi-a vorbit preopinentul, încât m-am supărat foarte pe dânsul. Am plecat, împreună, la un campionat vesel de table, desfăşurat sub genericul „Tabla Centenară”. Da', nici n l-am mai privit în ochi de supărare!