Ochiul născut dintr-un pământ şi rămas în acel pământ simte. Şi simte adânc. Ochiul rămas acasă, crescut acasă, îmbătrânit acasă, simte lucruri profunde pe care nici nu mai e nevoie să le vadă, să le explice. Sunt naturale, sunt acolo, hrănesc privirea şi, mai ales, sufletul. Ochiul străin vede. Uneori vede superficial, alteori vede particular, însă, de regulă vede altfel.