Tărăşenia de la Consiliul local Reşiţa, cu numirea la întâmplare a unui şef la cimitire scos din pălărie, dar nu dintr-o pălărie în care erau bileţele, ci dintr-o pălărie în care nu era nimic!, ca la circ, m-ar fi amuzat, dacă nu era de plâns. De plâns, fiindcă era vorba de cimitire, chestiune solemnă, nu de altceva. Aşa că am râs în barbă, pe ascuns, ca să nu stric solemnitatea momentului.