Moş Crăciun

Pentru toții copiii, venirea lui Moș Crăciun reprezintă motiv de bucurie. Chiar și pentru părinți și bunici, spiritul Crăciunului rămâne viu, indiferent de vârstă. Este adevărat, există și o categorie de oameni pentru care Crăciunul  se rezumă doar la ceea ce bagi în gură în cele trei zile de sărbătoare: cârnați, jumări caltaboși și piftie, cozonaci, prăjituri, țuică și vin.

Și lui Moș Crăciun îi place fotbalul. A dovedit-o ieri când, pe un frig pătrunzător, Moșul (fără burtă  și tras ca prin inel, a părut mai degrabă copilul sau nepotul acestuia) a aterizat pe terenul sintetic din Valea Domanului, unde a fost așteptat de peste 150 de copii și juniori legitimați cu toții la Clubul Sportiv Municipal Școlar. Cei mai mici, de 6-7 ani, au venit de mână cu părinții ori bunicii.

România e sub o pudră de zăpadă ca-n poveşti, zăpada nu e mare, atât cât să se bucure copiii şi să nu se necăjească prea tare primarii. Cu o mână de clorură şoselele se înnegresc şi devin circulabile, aşa că avem di tăte, material să adunăm de-un omuleţ de zăpadă, dar şi drumuri să folosim maşinile şi să evităm trenurile care, de câţiva ani buni, au devenit spaima românilor.

Contele Dracula, Mireasa Moartă, Moş Crăciun, Scufiţa Roşie, saltimbanci, prinţese, hipyoţi, zombies, spălători de parbrize, atleţi, o babă cu cadru metalic şi alte personaje din lumea basmelor, a filmelor, dar şi din lumea reală, au năvălit, astăzi, pe trecerile de pietoni din Reşiţa, ca să-i uluiască pe conducătorii auto, să-i şicaneze, dar, până la urmă să încerce să le smulgă un zâmbet, amintindu-le că astăzi este Ziua Păcălelilor.

Până în 1989 îl știam de Moș Gerilă, și era mereu prezent la serbările școlare, împărțind, ca și acum, daruri pentru copii. Venea îmbrăcat în aceeași mantie roșie tivită cu bentițe albe la mâneci și la poale, cu scufia trasă pe frunte, acoperându-i dalbele-i plete, și cu barba prinsă cu elastic să nu-i pice și să se facă de râs. Speriați, cei mici nu luau seama la amănunte de acest gen, mai cu seamă că erau învățați să nu pună întrebări prostești, ci să creadă în povești.