primăvară

În copilăria mea, primăvara, cam, pe la mijlocul lunii martie, după ce se topea zăpada, se „umflau“ două dintre cele vreo zece bălți din sat, iar apele, cu pești cu tot, o luau la vale, prin șanțurile înguste și puțin adânci, săpate de-a lungul șoselelor. Oamenii ieșeau la porți cu ce aveau prin casă, care cu coșuri împletite din nuiele, care cu site pentru cernut făina.

Nu mă dau în vânt după iarnă. Nu pentru că îmi displace acest anotimp, ci pentru că am ajuns la vârsta la care nu suport hainele groase. Nu multe, ci groase și grele. În plus, nu-mi plac lapovița și ploaia de care tot avem parte în ultimii ani în loc de zăpadă. Cu toate acestea, fiecare ninsoare, tot mai rară, mă bucură ca și pe copilul care abia așteaptă să scoată sania sau schiurile de la naftalină.