Zilele Palatului Cultural s-au deschis, ieri, la Reşiţa, cu o dezbatere dedicată Marii Uniri, cu prezentarea volumului „Centenarul Marii Uniri de la 1918 - Banatul Montan şi Voivodina”, de Vasile Mircea Zaberca, editura TIM, Reşiţa, 2018, şi lansarea volumului „Ion Marila - Un dascăl de nădejde şi un unionist înflăcărat”, de Doina Frigură-Iliasa şi Ion Frigură-Iliasa, editura Graph, Reşiţa, 2018. Discuţiile despre unire au avut loc în foaierul Palatului Cultural, în prezenţa autorilor. Referate despre unire, despre cărţi personalităţi, evenimente şi locuri, au mai prezentat Ada D.
Asociaţia Cultuală Reşiţa Română organizează, în această săptămână, ediţia a VII-a a Zilelor Palatului Cultural, manifestare care va cuprinde spectacole de muzică, dans, vernisaje, lansări de carte, dezbateri, un program divers, dedicat Centenarului Marii Uniri. Manifestările vor avea loc începând de joi, 20 septembrie, şi până duminică, 23 septembrie, la Palatul Cultural din Reşiţa, în centrul civic şi în Parcul Tricolorului din cartierul Govândari.
Furtuna de ieri, care a făcut ravagii în vestul ţării, a afectat şi Festivalul Zilele Palatului Cultural de la Reşiţa, însă nu mult. Fanfarele de la Coştei, Serbia, şi de la Răcăşdia, au cântat aproximativ o jumătate de oră, în faţa Palatului Cultural, sub picuri răzleţi de ploaie, după încheierea furtunii, apoi, au fost nevoite să se retragă în sală, însă, publicul le-a urmat.
Orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timişoara, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin, a concertat, aseară, la Reşiţa, pe esplanada bisericii ortodoxe române „Schimbarea la Faţă”, din Parcul Tricolorului. Aproape o mie de spectatori, aşezaţi pe scaunele instalate în parcul din faţa bisericii, pe băncile din parc, pe bordurile ce împrejumiesc spaţiile verzi sau în picioare.
Întâlnirea mea cu muzica populară s-a petrecut târziu. În copilăria mea dintr-n sat nemţesc din pusta timişeană, ruga satului era „Chirvait”, adică Kirchweih, şi muzica de la Căminul Cultural, atunci când se adunau toţi nemţii, dar şi românii şi ungurii, la sărbătoarea satului se cântau polci, valsuri şi tangouri.
Întâlnirea mea cu muzica populară s-a petrecut târziu. În copilăria mea dintr-n sat nemţesc din pusta timişeană, ruga satului era „Chirvait”, adică Kirchweih, şi muzica de la Căminul Cultural, atunci când se adunau toţi nemţii, dar şi românii şi ungurii, la sărbătoarea satului se cântau polci, valsuri şi tangouri.
RSS Feed