Acum câteva zile am fost întrebat de un amic dacă se poate trăi de pe urma cărţilor pe care le scriu. Poate că ştia dinainte răspunsul sau poate doar dorea să mă pună la încercare. Sigur, i-am răspuns franc, fără ocolişuri: nu.
Scriitorul şi jurnalistul reşitean Anton Breitenhofer va fi omagiat, astăzi, de la ora 17.00, la librăria Semn de Carte din Reşiţa. Evenimentul face parte din ediţia a 27-a a Zilelor Literaturii Germane la Reşiţa, fiind prilejuit de împlinirea a 105 ani de la naşterea scriitorului.
Anton Breitenhofer (1912-1989) a fost, timp de 20 de ani, redactorul şef al cotidianului de limbă germană „Neuer Weg”, fiind autorul a 14 romane, cele mai multe având subiecte legate de Reşiţa.
Cenaclul literar Semenicul din Reşiţa organizează, în această seară, de la ora 18.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, o serată literară dedicată scriitorului Gheorghe Zincescu, de la moartea căruia se împlineşte un an. Gheorghe Zincescu a murit în 16 martie 2016, la trei luni şi jumătate după ce a simţit muşcătura bolii şi a fost diagnosticat cu cancer. În seara dinaintea morţii a mai apucat să vadă, în machetă, volumul său de antologie poetică, „O lacrimă a lui Dumnezeu”, editura TIM, Reşiţa, 2016.
Îl admir de multă vreme pe jurnalistul, editorul, criticul literar, scriitorul, graficianul, eminescologul, istoricul Gheorghe Jurma. Poate din ziua în care a venit în liceul unde studiam să-mi ceară să scriu un text despre examenul de Bacalaureat. Text care a apărut, ulterior, în Flamura. Apoi, l-am avut dascăl şi director în redacţia-şcoală a Flamurei şi, ulterior, a "Timpul"-ui!
Despre jurnalişti nu se prea scrie, fiind ei, oricum, tot timpul în prim-planul (hai, al doilea) vieţii publice a urbei, a ţării, a lumii. Îi vedem / citim toată ziua, îi iubim / detestăm, după caz (al nostru, de cele mai multe ori) şi ne frământă în continuare subiectele aflate în discuţie, puse de ei, de cele mai multe ori. Nu-i rău, altfel ce-am face? Că se adaugă şi acest fel de omisiune la nedreptăţile lumii în care trăim…, să fim fatalişti: asta este.
Acum câteva zile am fost întrebat de un amic dacă se poate trăi de pe urma cărţilor pe care le scriu. Poate că ştia dinainte răspunsul sau poate doar dorea să mă pună la încercare. Sigur, i-am răspuns franc, fără ocolişuri: nu.
RSS Feed