Sărăcia este o stare socială dar şi o stare de spirit. Pentru a ilustra sărăcia ca stare de spirit, prin opoziţie, amintesc un moment din viaţa mea în care m-am simţit bogat. Aveam vreo treisprezece ani, mama îmi luase un costum nou, culoarea oului de raţă, cu laibăr (vestă) şi cu pantaloni trapez. Am ieşit pe stradă în costumul cel nou, având în buzunar 15 lei. Bani de la mama. Niciodată nu avusesem o sumă aşa mare în buzunar.