De regulă alerg de colo-colo, mă aşez, scriu, mă informez, iar alerg. Prietenii îmi spun că alerg ca un nebun. De asta şi sunt prietenii pe lume, să-ţi mai pună oglinda în faţă. Dar, după o zi agitată, seara, când îmi iau puţin timp pentru lectură, vorbesc despre lectura unor romane sau volume de poezie, am impresia că ziua a fost împlinită. Mai sunt şi zile proaste, când am impresia că totul a fost o alergare în gol.