posmagi

Pe vremea lui Ceaușescu, munca era considerată o datorie de onoare pentru fiecare cetățean. Începând cu vârsta de 18 ani, fiecare avea un loc de muncă și se simțea responsabil pentru faptele sale acolo unde își desfășura activitatea, uzina fiind considerată a doua familie, iar șantierul o adevărată școală a vieții. Cel puțin în teorie se spunea asta, în documentele de partid și în cuvântările tovarășului.

Dincolo de imaginea proastă pe care ne-au făcut-o țiganii în Europa, hoții și cerșetorii plecați de pe meleagurile mioritice, despre români se spune că sunt oameni harnici și inteligenți, loiali și pricepuți în orice domeniu. În mare parte poate că este așa, nu zic nu, însă ar fi bine să fim mai prudenți și să nu ne batem cu cărămida în piept când vorbim de cele sfinte.

Există un sat în județul Iași în care oamenii par veniți din „Povestea unui om leneș“, a lui Ion Creangă. La vremea lecturii mele, am rămas marcat de povestea acelui om grozav de leneș care „nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca“ și pe care sătenii l-au dus la spânzurătoare, să scape satul de un astfel de puturos.