De câteva zile, geme Facebook-ul de poze şi filmuleţe cu faptele noastre bune pe care le facem în prag de sărbători. Imagini sugestive, cu subiect şi predicat. Cu nume de instituţii, de funcţii, de responsabilităţi. De mesaje care de mai care mai creştineşti. De aplecare asupra amărâţilor care nu mai îndrăznesc să creadă în spiritul acestor sărbători.
De când au apărut reţelele de socializare, politicienii nu se mai duc la preot să-şi spună păsurile (poate unde aceştia au discreditat în ultimul timp imaginea instituţiei), şi nici măcar nu-şi mai împărtăşesc durerile nevestelor, amantelor ori părinţilor, ci se spovedesc pe Facebook sau Twitter. În locul patrafirului e mai şic aşa şi, în plus află şi poporul cât de greu le este lor, puşi pe o funcţie în slujba celor mulţi. A devenit o modă, convinşi că alegătorii se vor lăsa impresionaţi de postările lor.
De câteva zile, geme Facebook-ul de poze şi filmuleţe cu faptele noastre bune pe care le facem în prag de sărbători. Imagini sugestive, cu subiect şi predicat. Cu nume de instituţii, de funcţii, de responsabilităţi. De mesaje care de mai care mai creştineşti. De aplecare asupra amărâţilor care nu mai îndrăznesc să creadă în spiritul acestor sărbători. 
RSS Feed