ură

Sărbătoarea de mâine a Centenarului trezeşte reacţii dintre cele mai diverse. Unii sunt aşteptaţi să vină la Alba Iulia, alţii nici nu vor să audă ori să accepte să stea lângă guvernanţi. Sunt şi dintre cei care au îndemnat la proteste, dar şi dintre cei care - mă refer la galeriile de fotbal - nu au uitat ce a făcut jandarmeria în 10 august, la Bucureşti, când s-a lăsat cu gaze, arestări şi oase rupte.

Disputele din politica românească au atins o cotă inimaginabilă în urmă cu 10-15 ani. Era să zic, ca mai sus de atât nu mai au unde să se ducă, dar m-am gândit că, la câtă răutate există în spaţiul public al politicii, orice este posibil. Dovadă sunt scandalurile la care asistăm seară de seară, în calitate de telespectatori.

Aşa grăia cu puţin timp în urmă un parlamentar pesedist referindu-se la plecările din partid ale unor colegi. Că nu din dragoste pentru Victor Ponta şi-au îndreptat paşii spre Pro România, ci din ură faţă Liviu Dragnea. Altfel spus, au trebuit să aleagă dintre două rele. Şi au ales, deşi nu sunt siguri că au făcut alegerea cea mai bună.