Editoriale

Mai mult de o treime din familiile din România nu reuşeşte să-şi plătească întreţinerea locuinţei, o altă parte reuşeşte, dar pentru aceasta îşi consumă economiile, apoi, mai sunt şi cei care s-au împrumutat ca să poată face faţă cheltuielilor. Aceasta este o statistică încheiată recent, cu referire la anul trecut.

Prin târg se vorbește că soția lui Sorin Frunzăverde va candida în alegerile parlamentare pe listele ALDE. Ca în orice zvon, informația este ambiguă: Că e posibil, să mai vedem, deocamdată nu se știe. Pentru unii lucrurile se leagă, atunci când ele vin din zona lui Sorin Frunzăverde, în timp ce pentru alții par invenții gazetărești.

Oraşul Reşiţa trăieşte în mintea şi sufletul reşiţenilor, în imaginarul colectiv, local, naţional şi de peste mări şi ţări. Pentru că Reşiţa există şi în America şi în Australia, acolo unde  trăiesc reşiţeni. Reşiţa are forma, culoarea şi sufletul după mintea şi sufletul reşiţenilor. Astăzi, culoarea Reşiţei este de un vânăt-cenuşiu, cu irizări ruginii.

Reșița este cunoscută drept orașul a cărui gară e cap de linie. Dincolo de Reșița Sud nu mai este nicio altă gară sau haltă. E cap de linie și, atât. Pe vremuri, când nu erau atâtea autobuze și mașini mici, acest fapt reprezenta un avantaj pentru urbea de pe Bârzava. Hoții din alte părți nu se înghesuiau la Reșița, pentru că nu aveau cu ce să se deplaseze rapid, pentru a nu fi prinși de milițieni.

Într-un oraş cu locuitori şi case, se poate locui. Adică, oamenii se pot adăposti, pot face copii, pot vorbi unii cu alţii, se pot plimba. Lucruri elementare, de bază, dar, care nu ajung. Ca să trăiască, un oraş trebuie să producă marfă, pe care să o poată schimba pe hrană şi pe alte resurse naturale, din afara oraşului. Oraşul are nevoie de fabrică!