Editoriale

Până de curând știam că, în perioada interbelică, România era considerată drept grânarul Europei. Că exporturile de porumb și grâu satisfăceau o parte importantă din necesarul de hrană al nemților și englezilor. Așa am învățat în școală dar, și după 1989, am continuat să trăiesc cu acest adevăr. Deunăzi, am citit că povestea cu grânarul interbelic românesc a fost un mare fâs.

Traian Băsescu şi-a mai anunţat o dată venirea la Reşiţa, în această primăvară, dar a cotit-o spre Bocşa, unde are un primar, pe Eugen Cismăneanţu, liberal de conjunctură, democrat-liberal-popular din naştere. Din naştere politică vreau să spun.

Ceea ce am să vă povestesc s-a întâmplat ieri, în părculețul de lângă Gara Reșița Sud. Pe o bancă stăteau doi bărbați. Unul care se apropia de 80 de ani, celălalt mai tânăr, dar nu cu mulți ani. Trecând pe acolo, fără să vreau, am surprins frânturi dintr-o discuție cu iz de nostalgie. Încerc să reproduc cât mai exact discuția. „La 23 august și la 1 mai, mergeam la defilare și mâncam  mici și beam bere. De Ciclova“.

Consiliul Judeţean Caraş-Severin nu şi-a putut desfăşura lucrările în şedinţa de acum două zile, şedinţa ordinară pe luna martie, pentru că instituţia s-a rupt în două. De o parte, consilierii liberali, care au părăsit şedinţa indignaţi de faptul că vicepreşedintele Ilie Iova şi-a retras propunerea de alegere a unui al doilea vicepreşedinte, iar de cealaltă parte, consilierii PSD.

În Germania, pe neamțul de rând nu-l interesează cine e la conducerea țării sau a landului. Neamțul nu-și încarcă memoria cu numele politicienilor de la acolo. E suficient cel al Angelei Merkel. Filosofia este simplă: cât timp are un loc de muncă, un acoperiș deasupra capului, își petrece concediile an de an în toată lumea și, mai ales, îi sunt respectate drepturile și libertățile, nu se arată interesat de astfel de lucruri.