Editoriale

Discuţie, pe o bancă, într-un parc; două femei, probabil, mamă şi fiică, păreau că se ceartă. Tonul înalt, gesturile repezite, intervenţiile peste interlocutor, evidenţiau o dispută aprinsă.

Poliţiştii din subordinea ministrului Carmen Dan au comis o nouă şi bravă faptă miliţienească, demnă de minunatele vremuri în care trăim. Şi-au dat din nou cu stângu-n dreptu’ şi, cel puţin din punct de vedere al imaginii, s-au umplut de ridicol, ca să nu folosesc cuvântul ăla urât mirositor.

Cimitirul turcesc de la Reşiţa nu e turcesc. E, de fapt, un vechi cimitir din Reşiţa veche, un cimitir de creştini, de pe „Dealul Crucii”(!), abandonat de aproape 100 de ani, cimitir din care crucile au fugit şi morţii s-au răzvrătit. Multă vreme a fost linişte acolo şi peste cimitir a crescut o pădure tânără, printre care se iţeau crucile cioplite în piatră.

Citeam cu puţin timp în urmă că Federaţia Sindicatelor din Poliţie îi cere ministrului de Interne Carmen Dan să propună un proiect de lege prin care fotografierea sau filmarea unui poliţist aflat în timpul serviciului să fie interzise. Aici  nu este vorba doar de ziarişti aflaţi în misiune, ci şi de oamenii de rând.

Este cunoscută povestea filosofului cinic, grec, Diogene, care devenise atât de faimos pentru pildele, cugetările şi faptele lui, încât, însuşi împăratul, Alexandru cel Mare, a dorit să-l cunoască personal. E cunoscut, de asemenea, şi faptul că Diogene trăia ca unui cerşetor, fără să pună preţ pe lucruri, dormind adesea într-un butoi. Alexandru l-a găsit pe Diogene, la gura butoiului său, bucurându-se de soare.