Editoriale

De ceva vreme, rubricile de mică publicitate găzduiesc un anunţ care trezeşte cel puţin zâmbetele celui care îl citeşte. Este vorba de un anunţ matrimonial, prin care un bărbat încearcă să-şi găsească o parteneră de viaţă care să-i fie alături la bine şi la rău. Personajul principal al acestui anunţ patetic este un moşulică, cel puţin aşa se recomandă, ce se pregăteşte să intre în clubul octogenarilor.

Am scris despre „maurerul reşiţean”, într-un articol anterior de la această rubrică, şi am primit numeroase reacţii. Reamintesc că „maurerul” este un cuţit special, care şi-a primit numele după cel al prim-ministrului comunist Ion Gheorghe Maurer. La Reşiţa, atât la UCMR, cât şi la Combinatul Siderurgic s-au făcut nenumărate astfel de cuţite, care au devenit un fel de cadou emblematic, foarte preţuit.

Am tot văzut în ultimul timp documentare despre China şi, deşi ştiu ce sunt în stare să facă chinezii, de fiecare dată am un sentiment de admiraţie, ba chiar şi de uluire. Să construieşti în două săptămâni un hotel cu 30 de etaje şi un pod în doar 19 ore, după ce pe cel vechi l-ai demolat într-o zi, pare de domeniul romanelor lui Jules Verne. Modelul chinezesc este unic şi oricât s-ar strădui unii, el nu poate fi copiat.

Am scris, zilele trecute, despre confecţionarea celebrului cuţit „maurer” în uzinele reşiţene şi despre felul în care cuţitul vânătoresc a primit numele de la primul ministru comunist, Ion Gheorghe Maurer, care a fost în vizită, la Reşiţa, în 1970, şi a primit drept cadou un astfel de cuţit.

Astăzi este Ziua Mondială a Libertăţii Presei. O chestie firească, în condiţiile în care în lume se sărbătoresc ora pământului, a ursului, a surâsului, a soarelui, a greierului, a lunii, a dragostei, a mâinilor, a muncii, a femeii, a aerului, a frumuseţii, a bărbatului, a solului, a copilului, a apei şi exemplele pot continua.