Am mai văzut filmul în care sînt obligat să joc. Fără voia mea! Un Matrix. Acesta, prost, cu actori de duzină care nu-şi cunosc rolurile şi nu-şi ştiu textele! Din culise, sufleurul se aude mai tare decît actorul singur cu sala, cu publicul său! Sufleurul îi pune în gură vorbele pe care el le rosteşte nu stîngaci, ci de-a dreptul prost! Şi programul are greşeli. Din scriitură! Uneori, sare şi se repetă.
Multă vreme am crezut că politicienii sunt nişte şacali, rechini, corcodili, tigri, tiranosauri, capabili de orice ca să-şi atingă ţinta, să-şi captureze prada şi să o devoreze, singuri sau cu gaşca, funcţie de situaţie, de oportunităţi. Aceasta, mai ales prin anii 90, când ţara a fost făcută bucăţi şi prăduită fără oprelişte de către „carnivorele dominante”, pe baza legii junglei, fiindcă alte legi nu funcţionau.
Azi-dimineaţă m-am trezit cu soarele bătându-mi în geam. E drept, timid şi după o noapte cu cer senin şi lună strălucitoare, dar şi cu o dimineaţă geroasă. De vină nu a fost doar ora de vară, dar şi faptul că primăvara asta, totuşi, pare hotărâtă să dea semne de viaţă. Să renunţe la ninsoare, la frig, la zloata în care ne înecam paşii.
În noaptea aceasta, de sâmbătă spre duminică 25 martie trecem la ora de vară. Adică, începem ziua cu o oră mai devreme. De data aceasta, acoperiţi de zăpezi! Nu ştiu cui i-a dat prin cap o astfel de prostie, dar ea s-a generalizat în (aproape) întreaga lume. Este o găselniţă care, teoretic, ar trebui să îl plaseze pe om mai bine în mijlocul zilei, să lucreze mai eficient, să relizeze economie de energie. Tâmpenii!
Luna martie este atât de capricioasă în acest an, încât până şi berzele s-au gândit de două ori înainte de a purcede din Africa natală spre ţara noastră. Care nu au avut fler şi n-au ascultat de suratele cu experienţă, în loc broscuţe pe islaz au dat peste zăpadă de câţiva centimetri. Dar acest lucru nu le-a împiedicat să înfrunte natura şi să lupte cu vitregiile ei.
Am mai văzut filmul în care sînt obligat să joc. Fără voia mea! Un Matrix. Acesta, prost, cu actori de duzină care nu-şi cunosc rolurile şi nu-şi ştiu textele! Din culise, sufleurul se aude mai tare decît actorul singur cu sala, cu publicul său! Sufleurul îi pune în gură vorbele pe care el le rosteşte nu stîngaci, ci de-a dreptul prost! Şi programul are greşeli. Din scriitură! Uneori, sare şi se repetă.
Multă vreme am crezut că politicienii sunt nişte şacali, rechini, corcodili, tigri, tiranosauri, capabili de orice ca să-şi atingă ţinta, să-şi captureze prada şi să o devoreze, singuri sau cu gaşca, funcţie de situaţie, de oportunităţi. Aceasta, mai ales prin anii 90, când ţara a fost făcută bucăţi şi prăduită fără oprelişte de către „carnivorele dominante”, pe baza legii junglei, fiindcă alte legi nu funcţionau.
Azi-dimineaţă m-am trezit cu soarele bătându-mi în geam. E drept, timid şi după o noapte cu cer senin şi lună strălucitoare, dar şi cu o dimineaţă geroasă. De vină nu a fost doar ora de vară, dar şi faptul că primăvara asta, totuşi, pare hotărâtă să dea semne de viaţă. Să renunţe la ninsoare, la frig, la zloata în care ne înecam paşii.
RSS Feed