În Paris, oraşul luminii, iubirii şi al chansonetei trăiesc 3.000 de homeless. De oameni ai străzii, cum ar veni. Neoficial, ONG-urile şi asociaţiile umanitare vorbesc de un număr de trei-patru ori mai mare. Oameni fără acoperiş deasupra capului, care îşi asigură existenţa – masă şi casă – apelând la mila trecătorilor. La Londra, datele statistice vorbesc de un număr de 2.500 de oropsiţi.
Iarna grea, omătul mare au pus stavilă protestelor de stradă împotriva guvernelor PSD. Societatea civilă a intrat în cazărmi aşteptînd vremea bună! La adăpostul călduţ din spatele caloriferelor, politicul face ce ştie el mai bine, adică îşi face de cap, iar noi, RESTUL, mai răsfoim o carte pe genunchi aruncînd, din cînd în cînd, o privire spre contorul de gaz şi spre factura de luna trecută. Din păcate, veştile nu sînt bune.
Lângă mine a explodat sunetul unui ceas deşteptător. Suna violent, insistent, lung, puternic, aşa că am tresărit şi m-am răsucit spre partea de unde se auzea alarma. Eram surprins şi intrigat, fiindcă nu mă mai trezeşte ceasul deşteptător de ani şi ani, de pe vremea în care mergeam la uzină, apoi, la radio, unde, adesea, programul începea de la ora 5 dimineaţa.
Ieri am mâncat un măr. Unul care începuse să se strice în partea de jos, acolo unde primăvara îi „cresc mustăţile”. Mare brânză, câte mere nu se strică după atâtea luni de la cules şi de trambalat dintr-o parte într-alta?
Se făcea că eram în 2040 şi trebuia să rămân singur acasă, pentru o oră-două. Nevastă-mea era în vizită la fii-mea, fiul meu urma să plece cu avionul până în Australia, iar nor-mea era în delegaţie, în Japonia. Nepoţii nu doreau să aibă grijă de mine niciun minut fiindcă, spuneau, sunt bătrân şi prost şi fac numai tâmpenii!
În Paris, oraşul luminii, iubirii şi al chansonetei trăiesc 3.000 de homeless. De oameni ai străzii, cum ar veni. Neoficial, ONG-urile şi asociaţiile umanitare vorbesc de un număr de trei-patru ori mai mare. Oameni fără acoperiş deasupra capului, care îşi asigură existenţa – masă şi casă – apelând la mila trecătorilor. La Londra, datele statistice vorbesc de un număr de 2.500 de oropsiţi.
Iarna grea, omătul mare au pus stavilă protestelor de stradă împotriva guvernelor PSD. Societatea civilă a intrat în cazărmi aşteptînd vremea bună! La adăpostul călduţ din spatele caloriferelor, politicul face ce ştie el mai bine, adică îşi face de cap, iar noi, RESTUL, mai răsfoim o carte pe genunchi aruncînd, din cînd în cînd, o privire spre contorul de gaz şi spre factura de luna trecută. Din păcate, veştile nu sînt bune.
Lângă mine a explodat sunetul unui ceas deşteptător. Suna violent, insistent, lung, puternic, aşa că am tresărit şi m-am răsucit spre partea de unde se auzea alarma. Eram surprins şi intrigat, fiindcă nu mă mai trezeşte ceasul deşteptător de ani şi ani, de pe vremea în care mergeam la uzină, apoi, la radio, unde, adesea, programul începea de la ora 5 dimineaţa.
RSS Feed