Cum să ne fi gândit acum 30 de ani că la Caraşova va poposi într-o bună zi preşedintele unei ţări? Şi nu al unei ţări oarecare, ci al uneia care nici măcar nu exista. Părea o utopie, mai ales că în satele craşoveneşti nu ajungeau nici măcar prim-secretarii de la judeţ, să nu mai vorbim de vreun membru din Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
La prima citire s-ar putea presupune că am introdus o notă de ironie în titlu. Aşa şi este, am lăsat această portiţă de interpretare întredeschisă, introducând două elemente oximoronice (oximoron – figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruneţi şi aparent incompatibili), pentru că, nu-i aşa, ce-are de-a face fotbalul cu filozofii şi filozofia!
Numirea managerului, fie ea şi interimară, la Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, a surprins multă lume, ştiută fiind rivalitatea de 27 de ani dintre PNL şi PSD. Nici în visurile cele mai negre liberalilor nu li s-ar fi arătat ca primarul lor să ofere, pe tavă, o funcţie atât de importantă celui mai aprig adversar politic. Pentru generaţia liberală de până în 2000, acest lucru echivalează cu o blasfemie.
Ziua Recoltei este o sărbătoare simbolică în culturile multor popoare, probabil a tuturor popoarelor, obicei cu rădăcini în vechime, din vremurile în care agricultorul Cain l-a omorât pe păstorul Abel, ceea ce, în sens metaforic, a însemnat trecerea omenirii de la modul de viaţă pastoral şi nomad, la modul de viaţă sedentar, legat de pământ şi de roadele acestuia.
Din statistici rezultă că în România trăieşte cea mai mare comunitate de ţigani din Europa.
Cum să ne fi gândit acum 30 de ani că la Caraşova va poposi într-o bună zi preşedintele unei ţări? Şi nu al unei ţări oarecare, ci al uneia care nici măcar nu exista. Părea o utopie, mai ales că în satele craşoveneşti nu ajungeau nici măcar prim-secretarii de la judeţ, să nu mai vorbim de vreun membru din Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
RSS Feed