Vorbim, astăzi, despre locurile de sărbătoare. Sigur, mai ales în opinia părinţilor noştri, sărbătoarea e o chestiune secundară, fiindcă munca trebuie să fie pe primul loc. Vorbesc despre părinţii noştri care şi-au consumat puterea de muncă în socialism, „spre comunism în zbor!” (aceasta cu „comunismul în zbor” era o expresie dragă activiştilor de partid şi versificatorilor de poezii patriotice).
Novak Djokovici, „Nole” pentru un popor întreg, face partea din stirpea acelor luptători neînfricaţi, indiferent pe ce front al vieţii ar lupta. Poate cel mai bun sportiv al Serbiei din toate timpurile, Nole şi-a câştigat respectul nu doar pe terenul de tenis, ci şi dincolo el. Pentru el, Serbia înseamnă totul, locul de unde s-a ridicat şi în care se întoarce mereu victorios, chiar şi atunci când nu joacă tenis.
De regulă alerg de colo-colo, mă aşez, scriu, mă informez, iar alerg. Prietenii îmi spun că alerg ca un nebun. De asta şi sunt prietenii pe lume, să-ţi mai pună oglinda în faţă. Dar, după o zi agitată, seara, când îmi iau puţin timp pentru lectură, vorbesc despre lectura unor romane sau volume de poezie, am impresia că ziua a fost împlinită. Mai sunt şi zile proaste, când am impresia că totul a fost o alergare în gol.
Un băieţel de 11, după alţii de 13 ani, s-a spânzurat într-un Centru de plasament. O fetiţă de 16 ani a suportat zece avorturi în şase ani. Ordinea acestor nenorociri nu contează în afara faptei propriu-zise şi de o gravitate dusă la extrem. Într-o ţară civilizată, nu că România nu ar fi, aceste întâmplări ar oripila pe toată lumea.
De ce ne ascundem?! De ce ne ascunem, când prostia, incompetenţa sau, pur şi simplu, nepotrivirea, au ieşit şi vor ieşi întotdeauna la suprafaţă! De ce ne ascundem când instalăm oameni în funcţii de care depinde viaţa noastră?! Ne-am organizat social ca să trăim mai bine, ca să colaborăm, ca să avem lideri pricepuţi, care să colaboreze cu noi, pentru binele comun. Dar, dăm cu piciorul şanselor noastre!
Vorbim, astăzi, despre locurile de sărbătoare. Sigur, mai ales în opinia părinţilor noştri, sărbătoarea e o chestiune secundară, fiindcă munca trebuie să fie pe primul loc. Vorbesc despre părinţii noştri care şi-au consumat puterea de muncă în socialism, „spre comunism în zbor!” (aceasta cu „comunismul în zbor” era o expresie dragă activiştilor de partid şi versificatorilor de poezii patriotice).
Novak Djokovici, „Nole” pentru un popor întreg, face partea din stirpea acelor luptători neînfricaţi, indiferent pe ce front al vieţii ar lupta. Poate cel mai bun sportiv al Serbiei din toate timpurile, Nole şi-a câştigat respectul nu doar pe terenul de tenis, ci şi dincolo el. Pentru el, Serbia înseamnă totul, locul de unde s-a ridicat şi în care se întoarce mereu victorios, chiar şi atunci când nu joacă tenis.
RSS Feed