Editoriale

Românii ies din nou în stradă. Nu de drag şi nici la promenadă, chit că vremea din ultimele zile ne îndeamnă la aşa ceva. Ies să protesteze împotriva proiectelor privind modificarea legilor justiţiei. E drept, numărul celor care îşi strigă nemulţumirea este mic, până în 10.000. Dar asta nu înseamnă că alţii 100.000 sau 1.000.000 nu simt sau nu gândesc la fel.

Pâinea, carnea şi vinul sunt alimente încărcate cu valoare simbolică încă din primele zile ale existenţei mitologice ale acestei lumi. Conform scripturilor, primii oameni născuţi în mod natural, Abel şi Cain, s-au născut gata destinaţi unor ocupaţii de bază, unul păstor, celălalt, agricultor.

În fiecare primă zi de miercuri a lunii, în mai multe oraşe mari din România se execută un exerciţiu de alarmare a populaţiei. Semnalele acustice provenite de la o sirenă au rolul de a ne atenţiona despre un atac aerian sau un dezastru natural. În principiu, este un lucru bun, populaţia mai are o şansă să se pună la adăpos şi să mai salveze din bunurile din casă.

Cunosc o femeie care, în tinereţe, s-a mutat din satul natal, la Reşiţa. Avea 32 de ani şi Reşiţa era „Cetatea de Foc” în care, conform poeţilor (şi ziarelor), muncitorii plămădeau oţelul fierbinte ca pe aluatul de pâine, dând ţării tone de oţel pe cap de locuitor.

După Revoluţie am asistat la apariţia unui fenomen străin nouă până atunci, cel al acordării titlului de cetăţean de onoare. Cei mai buni dintre cetăţenii oneşti ai oraşului au fost răsplătiţi de consilierii locali cu acest titlu onorant.