Editoriale

Am citit aseară despre un studiu (realizat de platforma de mobiliare Storia.ro şi agenţia D&D Reseach), din care rezultă că Reşiţa se situează pe primul loc într-un top al oraşelor în care se trăieşte rău! Instituţiile au realizat un studiu şi pe cartierele din oraşe, iar acolo, pe locul trei la trăit rău se situează Calea Caransebeşului, numită de reşiţeni, cu cinism, Catanga.

Până în decembrie 1989, Reşiţa era, şi nu doar părea, un oraş viu. Vedeai acest lucru dimineaţa când, începând cu ora 6 fără ceva, staţiile de autobuz se umpleau de oţelari, laminatori, strungari, frezori, intelectuali, funcţionari şi elevi şi retrăiai acelaşi sentiment la ora 15, când aceiaşi oameni se întorceau acasă de la slujbe.

Am fost aeară la premiera absolută a filmului artistic „Ghinionistul”, în regia lui Iura Luncaşu, o comedie care a fost turnată la Reşiţa, anul trecut. Deoarece filmul a avut parte de sprijinul Primăriei Reşiţa, a fost, ca orice proiect, subiectul unor dispute. Din câte îmi aduc aminte, a fost printre primele iniţiative ale primarului, pe atunci proaspăt ales, Ioan Popa.

România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Cel puţin aşa stă scris în Constituţie. Aşa am învăţat la şcoală şi tot aşa am văzut că spuneau politicienii la TV, de fiecare dată când la orizont apăreau ungurii cu pretenţile lor teritoriale.

Omul e nemulţumit de politica românească; prea mult scandal, prea multă înverşunare. Are spre 60 de ani, se apropie de pensie, şi vrea mai multă linişte şi autostrăzi. Nu se plânge de bani, s-a descurcat în viaţă. Ca tot reşiţeanul, a lucrat în uzină, a lucrat „pe afară”, a pus un bănuţ deopare, face taximetrie. Îl cunosc aproximativ şi am intrat cu el în vorbă la o cafea.