În urmă cu un an şi ceva, împotriva Simonei Halep se pornea o adevărată campanie defăimătoare pe site-urile de socializare și în comentariile la articolele de tenis. După fiecare înfrângere, Simona era făcută în fel și chip, pusă la zid, iar unii chiar ștergeau cu ea pe jos prin invectivele pe care i le adresau. La început, toți ar fi vrut să o vadă deasupra Serenei Williams și Mariei Sharapova. Pe atunci nu se vorbea de Kerber, actualul lider mondial, ori de franțuzoaica Konta, o ilustră reprezentantă a Hexagonului, ci doar de americancă și de rusoaică. Nu conta nici experiența, nici gabaritul acestora și nici popularitatea de care se bucurau cele două. Apoi, cu timpul, singurul lucru pe care și-l doreau acești comentatori de ocazie era să o vadă învinsă în meciurile cu Serena și Maria. Umilită de backhand-urile și forehand-urile acestora, ca ei să poată comenta a doua zi.
Nu-mi amintesc ca vreo altă sportivă de la noi ori din altă parte a lumii să fi fost supusă unui regim asemănător. Să se fi aruncat mereu cu lături în ea. Și nu înțeleg de ce, cât timp pentru pregătirea ei statul român nu a investit nici măcar 5 bani. Doar în meciurile de Fed Cup Simona reprezintă România și tricolorul, nu și în acele turnee. Dar și așa, este anormal să auzim mereu și mereu aceleași aprecieri defămăitoare.
Este adevărat, Simona Halep este nervoasă, rupe racheta pe teren, uneori uită să-și salute suporterii sau e lipsită de motivație. Își schimbă foarte des antrenorii. Vreo patru în ultimii doi ani. E mereu nemulțumită de ei, câteodată chiar se manifestă vulcanic, așa cum a făcut-o cu Darren Cahill în turneul de la Miami, când efectiv a sărit calul, zburlindu-se la el. Un gest deloc elegant, lipsit de fair-play. Chiar dacă la întoarcerea acasă a regretat gestul făcut, fapta rămâne faptă care, nu-i așa?, va da din nou apă la moară contestatarilor. La fel de adevărat e că alteori dă impresia că este mulțumită de câte milioane de dolari a câștigat din tenis, că nu are o motivație concretă și că este infatuată. La urma-urmei, este dreptul ei de a reacționa în fel și chip. De a-și trăi bucuria și neputința, la fel ca un om de rând.
Ceea ce vreau să spun este că, dincolo de răutățile specifice nouă românilor, Simona rămâne o jucătoare valoroasă. Probabil că nu va ajunge numărul unu în lume și nici nu va câștiga un turneu de mare slam. Atât poate să ducă și până aici îi sunt limitele, dar pentru aceasta nu trebuie blamată și înjosită după fiecare eșec. Iar dacă ne uităm la performanțele sportivilor din alte ramuri, avem dovada că Simona Halep merită infinit mai mult decât înjurăturile postacilor de profesie.
RSS Feed