Menu

Articol

Lecţia bulgară

Au venit doi bulgari la Reşiţa şi ne-au spus că aici a trăit un om mare, o personalitate uriaşă. Cine?, am întrebat noi. Iulian Vitalis Cojocariu, cunoscut între prieteni cu numele de Bebe! Aaa, Bebe?! Păi l-am cunoscut! Nu mi s-a părut chiar aşa... uriaş! În ultima vreme era şi cam bolnav, se mişca greu, săracu’, ar fi zis unul dintre noi, cei care l-am întâlnit pe Bebe în atelier, în sălile de expoziţie, pe stradă.

Artiştii bulgari Bogdan Aleksandrov şi Georghi Minchev, nume importante în arta contemporană bulgară, de la Londra, până la Tokyo, afirmă răspicat că au avut mare noroc că în tinereţe l-au cunoscut pe Iulian Vitalis Cojocariu. De ce? Pentru că a fost un model, o personalitate care le-a dat încredere, le-a dat aripi. Fără Bebe, viaţa lor ar fi fost cu siguranţă alta, oricum mai săracă. Astfel, a venit gestul lor firesc de a realiza un bust al artistului reşiţean şi de a-l dona oraşului Reşiţa. Mă rog, unei instituţii din Reşiţa, oricare, numai să fie una care doreşte să primească donaţia şi să o expună într-un spaţiu public. Mai mult, după ce au făcut donaţia, bulgarii au venit la Reşiţa şi au construit cu mâinile lor, cu roaba şi lopata, cu aparatul de sudură şi ciocanul, soclul pe care au amplasat bustul lui Bebe. S-au închinat cu respect, au mers la mormântul lui Bebe, sus, pe deal, l-au salutat şi au plecat în treaba lor, spre alte plaiuri europene ori asiatice.

Măi, stai aşa! Cine să fi fost Iulian Vitalis Cojocariu? Uite că îmi aduc aminte. La începutul anilor ’80, m-am înscris la Şcoala Populară de Artă din Reşiţa (actuala Şcoală de Arte şi Meserii „Ion Românu”), la secţia pictură. Profesor era Petru Galiş, cel care este considerat fondatorul şcolii de pictură la Reşiţa. În prima oră de curs, Galiş ne-a povestit despre atmosfera artistică din oraş, despre artiştii reşiţeni remarcabil, între care, fără falsă modestie, se includea şi pe sine. Dar şi-a încheiat prezentarea astfel: „...şi cel mai talentat dintre noi toţi este Bebe Cojocariu!”. Aceasta era în vremea în care Bebe Cojocariu nu-şi realizase decât o mică parte din opera artistică.

Probabil că aşa e! Dacă şi bulgarii spun! Mai rămâne să se convingă şi reşiţenii.

Powered by Jasper Roberts - Blog