Articol

Acţiunile culturale, numeroase, din debutul anului, au continuat marţi, 16 ianuarie, cu un moment reprezentativ pentru publicaţiile, nu doar de specialitate, din Caraş-Severin. Este vorba de lansarea ultimului număr (iulie-decembrie 2017) a revistei „Reflex”, finanţată de Centrul Judeţean Caraş-Severin pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, din subordinea Consiliului Judeţean Caraş-severin.

Lansarea a avut loc, la sediul instituţiei, în cadrul unei întâlniri colocviale, cu participarea unui număr mare de poeţi, scriitori, critici literari, muzeografi oameni de cultură şi observatori ai fenomenului cultural cărăşean.

Managerul interimar al C.J.C.P.C.T., Titian Puichiţă, şi-a întâmpinat invitaţii cu un cuvânt de bun-venit, după care toate privirile asistenţei s-au îndreptat spre redactorul-şef, Octavian Doclin, care, alături de Ada.D. Cruceanu, asigură continuitatea acestei reviste ajunsă la anul XVIII al existenţei sale.

Şi cum ne-a obişnut, Octavian Doclin şi-a început discursul recitând, ca un veritabil orator antic, Doina lui Eminescu, iar în încheiere, a apelat la un poem din Nichita Stănescu. „Revista a rezistat până acum, pentru că am depus eforturi imense să strângem materiale, să menţinem finanţarea ei în momente deloc uşoare pentru noi toţi”, a subliniat Octavian Doclin. Spre deosebire de alte dăţi, Poetul şi-a scurtat mult alocuţiunea, tocmai pentru a oferi posibilitatea şi altora să se manifeste prin luări de cuvânt.

Poetul Nicolae Sârbu a fost primul dintre vorbitori care i-au urmat la cuvânt poetului Doclin. Fiind unul dintre vechii colaboratori ai revistei „Reflex”, acesta a ţinut să remarce că din articolele publicate de el în revistă s-au născut două cărţi. Ca mulţi dintre contemporanii săi, fostul ziarist regretă că viaţa literară a Reşiţei şi a judeţului este prea puţin prezentă în preocupările instituţiilor culturale din Bucureşti, dar şi faptul că nu mai apare o revistă precum „Semenicul”, dispărută din cotidianul nostru. „Am găsit în arhiva personală numere din vechea revistă «Semenicul» şi am devenit nostalgic,” a mărturisit Sârbu care ar vrea ca „Reflex” să apară, dacă nu lunar, măcar mai des decât în prezent.

De la nostalgia lui Nicolae Sârbu s-a ajuns la „furia” lui Erwin Ţigla, nemulţumit de faptul că evenimentele ce au loc în spaţiul cultural din Banatul Montan sunt „interzise” la publicare în ziare şi reviste din Capitală.

„Motorul” acestei reviste, criticul literar Ada D. Cruceanu, a explicat tehnic, cât poate să o facă un literat, de ce unele dintre fotografiile din paginile revistei nu se ridică la calitatea textelor publicate. Pe scurt, de vină ar fi un program pe calculator cu care a lucrat până nu de mult. Cu toate acestea, un scriitor de talia lui Radu Ciobanu a avut (numai) cuvinte de apreciere la adresa revistei,

Pentru că am păşit în anul centenarului, Ada D. Cruceanu a lansat o propunere generoasă: „Noi, toţi, să încercăm să descoperim urmaşii participanţilor la Marea Unire, care ne pot oferi amănunte şi documente inedite despre evenimentele din urmă cu o sută de ani. Să-i descoperim şi să-i aducem la discuţii”.

Revista „Reflex” conţine 98 de pagini, zeci de articoile şi semnături, o sumedenie de evenimente culturale derulate în Banatul Montan în a doua jumătate a anului trecut, recenzii, poezii şi alte însemnări de specialitate.