Nicolae Sârbu

Deschid dimineaţa radioul, la un post cu comentarii antrenante şi cu un pic de umor, care fac ceva mai digerabile şi cele mai surprinzătoare şi chiar inepte ştiri. Compătimesc mai întâi, de la distanţă, cu călătorii blocaţi zeci  de ore în trenuri îngheţate, fără apă şi fără ca vreo autoritate a statutului să intervină  de urgenţă, să  se pună în mişcare pentru a le veni în ajutor. Cu o zi înainte, mare senzaţie a făcut faptul că jandarmii au salvat nişte căţeluşi din nămeţi, undeva pe un traseu montan. Bravo lor că, iată, jandarmii nu ştiu doar să bată şi să gazeze protestatarii paşnici.

N-am fost și nu sunt un împătimit cinefil. Un nesățios devorator de filme. Slăbiciunile mele au rămas cele din prima tinerețe : cărțile și teatrul. Am scris cândva, cu pasiune, cronică dramatică, dar niciodată cronică de cinema. Și mă trezesc eu acuma, tam-nesam, să sparg gheața unei invitații la dialog, după proiecția unui documentar. La care, culmea, s-a aplaudat frenetic, de parcă ar fi fost vorba de nu știu ce vedete premiate la Cannes. Mai mult, nemulțumit că am spus prea puțin din cât aș fi vrut, risc să scriu aici, în premieră, despre o premieră cinematografică de gală.

"Nu-mi mai înțeleg țara”. Iată una din cele mai simple și îngrijorătoare fraze pe care mi-a fost dat să le citesc în ultima vreme. Când Andrei Pleșu, unul din intelectualii de elită de azi, un publicist cu acces liber la idee și la subtilitățile de limbaj, semnează o asemenea aserțiune, este ca un semn de atenționare la o barieră de cale ferată, când prin fața ta, ca un fulger, tocmai trece acceleratul. Nu poți să nu te cutremuri la gândul că încă un pas greșit te-ar fi spulberat.

Nicolae Sârbu şi-a lansat la Reşiţa, anul trecut, volumul de versuri, „Muza nu urcă la etajul trei”, editura Limes, Cluj, 2017, cu prefaţa de Adrian Dinu Rachieru. Scriu acum despre volum, pentru că despre o carte de poezii nu e niciodată prea târziu să scrii, în schimb, uneori,... e prea devreme. Mai scriu pentru că Nicolae Sârbu este un personaj. Un personaj aflat în luptă cu lumea, „cu sistemul”, cu puterea, cu opoziţia, cu prietenii şi cu duşmanii,... cu muza perversă!.

Acţiunile culturale, numeroase, din debutul anului, au continuat marţi, 16 ianuarie, cu un moment reprezentativ pentru publicaţiile, nu doar de specialitate, din Caraş-Severin. Este vorba de lansarea ultimului număr (iulie-decembrie 2017) a revistei „Reflex”, finanţată de Centrul Judeţean Caraş-Severin pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, din subordinea Consiliului Judeţean Caraş-severin.