Articol

E mare sărbătoare în toată ţara. Ieri, că a fost zi de rugăciuni în biserici şi în mânăstiri, azi, mâine şi poimâine, ba, chiar şi răspoimâine, e liber la distracţie, pentru că aşa este dat să petreci după un post în care, zice-se, tot românul s-a abţinut de la mâncare de dulce, alcool şi dezmăţ.

Cinci zile de bairam, mai ceva ca nunţile feciorilor şi fetelor de împăraţi care s-au perindat de-a lungul veacurilor pe aceste tărâmuri de basm. Cu mic, cu mare, adică, cu căţel şi purcel, cu soacră şi mult elan, ieri dimineaţă românii s-au urnit de acasă într-o veselie molipsitoare, care spre munte, care spre mare ori, pur şi simplu, în căutarea unui petec de iarbă verde, o urmă de umbră şi un firicel de apă în care să-şi răcească berea. Nu au contat nici cele treizeci şi ceva de grade Celsius din termometre, şi nici cozile interminabile pe şoselele patriei care, de 30 de ani, nu se lăţesc nici măcar cu o palmă.   

Şi astfel s-a împlinit prorocirea Vioricăi Dăncilă făcută înainte de plecarea în concediu, care a ţinut cu tot dinadinsul ca fiecare bugetar din ţara asta să simtă din plin binefacerile guvernării PSD şi s-o ierte pentru zecile de greşeli de ortografie şi gafe protocolare săvârşite din neştiinţă ori din culpă. Iar slujbaşul statului atât a aşteptat. Cinci zile la soare, la mare şi la toate cele, i-ar face invidioşi până şi pe nemţii cu Oktoberfest-ul lor cu tot. Cinci zile în care distracţia e cuvântul de ordine, scenele se înalţă mândre spre soare, precum macaralele pe vremuri, artiştii de toate genurile şi calităţile posibile încântă auditoriu, grătarele rămân încinse la fel ca şi cuptoarele oţelăriilor comuniste, berea curge în valuri, iar patria se învăluie în miros de mici şi fleici de la porcii scăpaţi nesacrificaţi pe considerent de pestă porcină.

La urma-urmei, în ţara în care nimeni nu întreabă, „dar noi când mai muncim?” ar fi nefiresc dacă nu s-ar întâmpla toate astea.