Articol

Cum este mai bine să fii pe lumea aceasta? Bogat sau sărac? Să ai tot ce îți poftește inima ori să fii sărac lipit pământului, să nu ai nici după ce bea apă? Să-ți rogi moartea, cum se spune în popor, sau să nu mai știi ce să faci de atâta bine?

Un om de afaceri, pe care l-am cunoscut în momentele sale de glorie, îmi povestea despre faptul că lumea îl invidia pentru ce avea. Cum unii îl înjurau, iar alții s-ar fi bucurat dacă ceva rău avea să i se întâmple. Povestea cu capra vecinului i se părea mereu de actualitate. Toți vedeau în el un afacerist veros, care știuse să se învârtă, să păcălească Fiscul și alte organe de control, un avar care îşi mânca din cur, indiferent la suferinţele altora, însă puțini aveau habar de nopțile nedormite, de grijiile ce-l măcinau întruna, pentru că băncile abia așteptau să-l prindă la cotitură, să-i ia fabrica și afacerea și să-l lase doar cu hainele de pe el. Din afară părea că Dumnezeu îi pusese mâna în cap: parc cu maşini de sute de mii de euro, femei frumoase, vacanțe în străinătate, conturi în bănci. În realitate, era un nefericit. Bolile s-au tot adunat și l-au măcinat încet, dar sigur, procurorii l-au trimis în judecată într-un dosar cu fonduri europene, prietenii s-au îndepărtat de el.

M-am gândit la toate acestea în momentul în care am auzit că Vasile Turcu, fostul acționar de la Dinamo, a încercat să se sinucidă. În tribuna oficială a stadionului din Ștefan cel Mare  era în centrul atenției, cu toate camerele televiziunilor ațintite asupra sa și a trabucului pe care îl ținea între degetele scurte și butucănoase, așa cum văzuse în filmele cu mafioți. Era și normal să fi fost așa: cu o avere estimată la 135 de milioane de dolari în 2010, cu mașini exclusiviste, cu amantă mai tânără cu 30 de ani, cu o poziție cheie de acționar la Dinamo, Vasile Turcu părea un om împlinit și fericit, având lumea la picioare. Sau cel puțin așa se vedea din tribuna celor care nu aveau milioanele lui, a vânzătorilor de semințe la cornet ori de înghețată. Ca și în cazul afaceristului pe care l-am cunoscut,  e doar o spoială de iluzie căci, ce om om fericit își pune ștreangul la gât cu atâta determinare? Ce om ar cauta raiul în ceruri, cât timp acesta e aici, pe pământ?

Ca și în cazul multor milionari de carton apăruți de niciunde, Vasile Turcu a avut de toate, mașini bengoase, vile și hoteluri, respectul unora de teapa lui, femei făcute să sucească mințile bogaților. Un singur lucru nu a putut fi cumpărat: fericirea care, iată, s-a dovedit prea scumpă până și pentru banii pe care fostul acționar îi învârtea cu lopata!